pașii tăi n-au loc nicăieri
ori nu știm noi că nu lasă urme
căutăm un pod
peste cele mai profunde lacrimi
udate intim până la uitare
dorința este o frumusețe când are alt scop
greu să te răscolești clar de lună
fără a picura șoapta promisă
în răgazul bolților ascunse de lumini
din goluri vechi cad lanțuri care leagă
poteci revărsate peste apă
vreau să țîn o lumânare-n umbră ta
chiar dacă îmi va arde mâna
clipind spre uitătura lucrurilor
brațele oricui cuprind suficientă răbdare
doar povara nopții întoarsă din drum
nu crede
nu poate
nu îndrăznește
plutind mereu în sete și însingurare
ca o roată gândul te cară înapoi
la ceea ce ține secret de lume
am ars durerea în aripile lucrurilor dragi
regăsite în cât mai multe locuri
când viața te întâlnește
cu un moment legat la ochi ca acesta
lasă urmele să curgă
printre lespezile cioplite fără contur
Adaugă un comentariu
@Cornaciu Nicoleta Ramona Multumesc pentru lectura si comentariu
Am citit și recitit :) ♡
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE