oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă nici de îndoiala mea netoată

[Calotescu Tudor Gheorghe]

poate că într-o zi
am spus poate doar așa dintr-un obicei ciudat de a da o șansă nesfârșirii
să se întoarcă la punctul zero
de ce să cred că nu ar vrea să se mai nască măcar odată
să facă bing-bang sau doar fâs-fâs
oricum nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero
oricât de mare l-aș desena cu creta pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare pe care-l simt și eu din când în când
între două grătare și un acatist când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceiași limbă cu care dau dracului toată însăileala asta de galaxii și găuri negre printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale în care se fluieră a pagubă
sau se sâsâie
dar poate că totuși nu va veni niciodată acea zi
(aici parcă ar trebui scos clar acest cuvânt idiot)
........................................................................................
dumnezeu este un tip ok totuși
eu nu mi-aș băga în petec cu toți idioții
le-aș lua liberul arbitru
aș pune de-o dictatură a bunului simț desigur
să vadă ei pe dracu cum s-ar spune
gol-goluț
oricum popoarele cu o oarecare democrație au o adunare de dumnezei
pe un vârf de munte undeva sau dincolo de orice nouă frontieră
o geneză mai cosmogonică nu ca vrăjeala noastră cu mărul păcătos
deși toți și-ar dori o viață veșnică dincolo de moarte
parcă doar dacii râdeau la gândul veșniciei cu gura până la urechi
nu-și puneau nici cenușă în cap nici nu blestemau inutil soarele
chiar dacă zamolxe era un zeu al întunericului
..............................................................................................
dar fiindcă nimic nu e mai clar decât o friptură și o bârdacă de vin
dacii l-au împrumutat și pe dyonisos de la greci
așa ca să fi avut și de dansat la câtă moarte îi așteapta

[Mihaela Roxana Boboc]

Un poem interesant, cum ar fi Dumnezeu să ne limiteze liberul arbitru?! Nu că n-am merita, dar aia e baza oricărei alegeri pe care o facem. Dacă ne-ar fi impuse lucrurile, unde ar mai fi dragostea? Eu cred că în libertate s-a văzut adevărata natură a omului, când toate constrângerile au căzut, cine și-a păstrat verticalitatea și umanitatea...

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din suflet!

[Chris]

Filozofie şi sarcasm. Finalul mi-a plăcut mult. Citit cu aceeaşi plăcerea ca de fiecare dată :))

[Mihaela Aionesei]

„nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero”

am gustat din plin sarcasmul:)

[Corina Militaru]

O divinitate care să limiteze liberul arbitru.  Graniţele să fie trasate de bunului simţ. :) Interesant şi frumos alcătuit!

[Sofia Sincă]

Interesantă meditaţia asupra universului şi mai ales cu puţin umor... care duce poemul înspre plăcut lizibil. O lume dorită de poet, poate şi de noi, poate ar fi mai bună cu alte divinităţi ceva mai aspre. Românului îi trebuie pe cineva să-l asuprească. S-a demonstrat că liber în cuget nu se prea descurcă.

Am citit cu plăcere şi consideraţie!

Sofy