se plătesc taxe cât să construim autostrăzi spre soare

[Calotescu Tudor Gheorghe]

nu le spun nu deși eu merg desculţ prin viaţã
pentru că îmi plac cãrãrile
sunt fanul drumurilor moi
cu multã iarbã prin atât albastru
toate acele cãrãrii vii prin care-mi coboară frumosul în inimă
mie îmi place raiul dar pentru asta cobor zilnic în iad
poate de aceea nu-mi plac uliţele înfundate
nici capetele de drum
cu excepţia atingerii vârfului
dealtfel îmi plac munţii mai mult când îi privesc de la poale
cerul când îl culeg din lanul de in
stejarii falnici din pãdurea gândurilor
unde-şi fac cuib cuvintele în cãutarea înaltului
..............................................
macii
cum aş putea sã nu iubesc macii
doar ei coloreazã fantastic monotonia grânelor

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din suflet!

[Maria Ieva]

Te citesc cu mare, mare drag! Iți mulțumesc pentru versurile minunate, Tudor!

[gina zaharia]

desculț prin viață dai viață potecilor pe unde treci

admirație, Tudor!

[Gabriela Grădinariu]

O postare în nuanța macului. Admirație!

[Mihaela Roxana Boboc]

Superb! Și eu iubesc macii, eu i-am asociat mereu cu trenurile și gările. Țin minte când mergeam cu trenul și printre șine, din banal, ieșeau zeci de maci, care mai de care mai frumos. Era ca și când frumosul apărea chiar și de acolo de unde n-ar fi trebuit să iasă nimic.

Așa și poezia ta. Iese din gânduri, din realități, de acolo de unde nu te aștepți. Și se înalță anume parcă pentru a ne arăta că poetul trăiește altfel, chiar în mijlocul unei lumi care se târâie anapoda.

[Sofia Sincă]

Ai creat o stare de beatitudine din gânduri, din doruri şi iubire a naturii. Cui nu i-ar plăcea ceea ce descrii tu? Efecte lirice definite.

Admirativ!

Sofy