opt grade richter

[gina zaharia]

 

citesc gazeta de pe zidul de astăzi
fenomenal
într-un cub (strașnic până mai ieri) e prăpăd
îmi imaginez sirenele urlând pe străzi de lux
sparg notele unui pian ba chiar prind un mănunchi
le amestecă în buzunar cu alte valori
aşa se cade într-o metropolă
era cazul să cunosc şi eu aceste mondenităţi
am cărat destule vreascuri desculţă
noroc că nu m-a fotografiat decât un bondar zăpăcit

ei da
uite ce forfotă ordonată vine dinspre ocean
sigur au pus stăvilare să nu inunde pavajul ăsta scump
pe care trec promenadele spre ruguri

mai încolo niște umbre înalţă zmeie de scrum
două inimi căută un trifoi rătăcit în iarbă
un tren deraiat mai deunăzi îşi crestează şinele
şi ar mai fi copacul acela din colţ
uşor agitat
râd
las impresia că întorc o mie de cărţi joviale
câţiva trecători se strâmbă ei nu văd absolut nimic nici măcar gazeta

deodată îţi simt respiraţia în ceafa mea
parcă şi braţele tale au opt grade richter
nu nu zece opt mi-s deajuns (n-aş mai putea termina poemul)
bună dimineaţa domnule ar fi un salut cam până la o juma’ de metru
nu merge
gândurile tale mi-au străpuns creierul
adevărat e prăpăd mare iar sirenele urlă pe alte mirişti
sparg zidul tu nu poţi să faci asta ţi-am luat aceste veleități
dar poţi citi mai departe
sau şterge tot şi (re)scrie gazeta ta
jur că n-o să mai trec pe acolo
voi găsi eu o cale de întoarcere
voi găsi…

[gina zaharia]

Mulțumesc, Augusta, când voi mai citi vreo gazetă te voi anunța!:)

Drag,

[gina zaharia]

Așa, Miha, fii lângă mine!

Drag,

[gina zaharia]

Și le admiram, Iris, dar nu cred că erau ochii mei de toată ziua:)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Nici mai mult nici mai puțin, Găbița:) Brrr, ce curajoasă sunt!:)))

[gina zaharia]

mulțumesc, Mihaela, acestea au fost imaginile derulate rapid dar sigur:)

drag,

[gina zaharia]

Ana, am avut o forță...:)))

Mulțumesc că m-ai văzut spărgând z(v)idul (inimii)

[gina zaharia]

Dacă am spart zidul, am pierdut gazeta, Sofy!:)

Mulțumesc, cititoareo de suflete!

[gina zaharia]

Mulțumesc, domnule Mony! Seară frumoasă!

[gina zaharia]

Mircea, mulțumesc! Trecerea ta mă bucură!

[Staicu Laura Marinela]

Într-un cub ne facem veacul, Gina și ști ce cred eu? Că numai un cutremur de-astă de top pe scara Richter ne mai poate deschide ochii. De fiecare dată când te citesc, rămân uimită de cât de adânc pătrunzi lucrurile,  părând că o faci așa, într-o joacă. Cu drag,