Omul existențialist

[Reus]

Născut fără de culpă, însă împins în vină;

Stricat de suferință, bolnav după iubire;

Mă-nvârt într-o spirală, de mine ce-i străină;

Și caut ba răsplata, ba o despăgubire...

 

Orfan de nemurire și vitreg omenirii,

Împart cu ea păcatul și-ncerc de-a mă căi.

Dar dincolo căinței e-absurdul răzvrătirii –

E lepra fericirii și greața de-a trăi...

 

*  *  *

 

Cu ce se umple golul cât Dumnezeu de mare?

Ce cauză din lume-L acoperă complet?

Pe-o parte-i neschimbatul, pe cealaltă-i mișcare.

Pe-o parte-i universul, pe alta – un poet.

[Vasilisia Lazăr]

În afara celor două propuneri de modificare, mie nu-mi sună bine nici „dar dincolo căinței”. Apoi „L” mare din antepenultimul vers. Nu-i văd rostul. Nu e vorba de Dumnezeu, e vorba de „gol” care e comparat cu Dumnezeu.

În rest, îmi place.

[Camelia Ardelean]

"Greaţa de-a trăi" a dat naştere unei poezii bune, foarte expresive! :-)  Ultima strofă e cireaşa de pe tort. :-) Mici retuşuri de făcut, dar s-a scris deja despre ele. (Şi) Mie mi-a plăcut!

[Chris]

se simte o stare de blazare, poetul intotdeauna va medita asupra probelemelor existentiale

mi-a placut in mod deosebit ultima strofa,

[Reus]

Sofia Sincă, Valeria Merca  vă mulțumesc cu un nespus respect, găsesc foarte raționale obiecțiile dumneavoastră și mă bucur mult că mi le-ați destăinuit. 

[Sofia Sincă]

Omul existențial în căutarea echilibrului. Se pare că instrumentul este cuvântul.

Născute din antiteze, cerurile meditează în jurul temei, creând o mică filosofie, foarte interesantă.

De acord cu modificările propuse de Valeria și eu aș veni cu o altă sugestie: însă împins în vină; - împins, însă de vină; pentru un ritm mai bun.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi

[Valeria Merca]

Ultima strofă e superbă. Am două obiecții la versurile: Mă-nvârt într-o spirală, de mine ce-i străină; se poate înlocui cu pe care-o simt străină și Împart cu ea păcatul și-ncerc de-a mă căi; și-ncerc a mă căi.

Am citit cu plăcere.