O floare cântă!

[Alexandru Hanganu]

O floare cântă!

 

O floare cântă printre nori,

Zicând mereu acelaşi - Zbori!

 Trăind o viaţă de orori,

Iubit  fiind de stropitori.

 

Traversez pe străzi plouate,

Lacrimi prinse în cetate,

Gândurile trec spre moarte.

Stau şi mă aşez în noapte.

 

Amurgul vieţii mi-l privesc,

Trecând prin el nu mă opresc.

Aud cum zice „te iubesc”,

Cuvântu-i e vrăjitoresc.

 

Petala cade-n negrul cer,

Singur fiind, uit să mai sper,

Văzut sunt sus de un străjer,

O floare cântă, dar e ger.

 

 

[Sorina Zota]

Şi eu care îmi închipuiam ca naiva, că putem comunica  ce simţim-)))

Erau doar nişte constatări. Nu m-am legat de gustul nimănui. Doar constientizam şi, repet, ca naiva, credeam că dacă obiectivez timpurile noastre ajut şi pe alţii să...

 Se pare că într-adevăr oglindim totuşi ce avem în interior-)

Numai bine

[Sofia Sincă]

Dragă Ariel/Sorina, aici se postează poezie şi se comentează, fiecare după gust şi după puteri. Şi eu şi tu putem comenta cum vrem, fără să ne legăm de gustul celuilalt sau fără să-l certăm pentru gustul şi comentariul său. Aceasta este părerea mea şi mi-o susţin. Eu nu am nimic cu părerea ta sau a altuia. Iar tânărul poate să scrie cum doreşte, însă atâta timp cât face creaţia publică trebuie să-şi asume păreri pro sau contra.

[Sorina Zota]

Sofy dragă, departe de mine vreo polemizare, dar dacă am fi corecţi şi am “vedea” exact ce fac tinerii secolului XXI, atunci n-am mai confunda puritatea cu simplismul. Cu simplitatea poate da. Poate atunci ne-am mira cum face şi Alexandru în titlul şi am spune: "uite , un tip tânăr se mai ocupă şi de poezie." Nu doar de manele, rock, hard-rock şi vorbit prostii în toate argourile posibile. Între noi fie vorba cam câţi dintre cei înscrişi aici au sub 20 de ani sau până în 23 de ani?

Mie îmi place stilul ăsta”fresh”de poezie. Iese din canoane .

In plus aici m-am “lovit” de nişte metafore suficient de “tari” cât să-mi atragă atenţia:

"Traversez pe străzi plouate,

Lacrimi prinse în cetate,

Gândurile trec spre moarte.

Stau şi mă aşez în noapte."

 sau:

"Petala cade-n negrul cer,

Singur fiind, uit să mai sper,

Văzut sunt sus de un străjer,

O floare cântă, dar e ger."

Sincer, cam câţi dintre noi scriam aşa ceva la vârsta lui?

[Alexandru Hanganu]

Mulţumesc. Scriu cum simt şi atât. În general simplitatea atinge esenţa, cel puţin aşa cred eu. Am pus semnul exclamării pentru că titlul în sine este o mirare, o surpriză. Aşa fac copii mici când descoperă ceva.  În fond totul e o chestiune de percepţie. Iar aici nu am folosit monorima, ci, cu o singură excepţie, rima de două silabe.

[Sofia Sincă]

O poezie mult simplistă pentru secolul XXI şi pentru un autor tânăr, aşa cum se prezintă la avatar. Monorima se foloseşte mai mult pentru versurile populare. Este cea mai simplă şi aşa cum a zis Ion da Coza, aduce notă simplistă întregii poezii.

Sper să prelucrezi vers mai serios!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: În situaţia în care titlul e un fragment din primul vers, ori constituie primul vers, sunt necesare punctele de suspensie, nu semnul exclamării. (Vezi O, mamă... de M. Eminescu.)

Într-adevăr, versul patru e... suspect.

Faptul că folosești monorimă în strofe, diluează poezia.

da Coza