Obsesia

[Alexandru Hanganu]

O seară fină de zăpadă,

Un vals roşu pe-o epavă,

Un soare cald iubit de toţi,

O lună rece pentru sorţi …

 

Un vis trăit doar printre vise,

O viaţă-n lipsă de sentinţe,

Un haos crud şi nemilos,

O moarte aşteaptă de prisos...

 

O stea divină printre nopţi,

Un ceas mereu bătând la porţi,

O carte neagră lâng-un colţ,

Un gând păşind precum un hoţ…

 

O luptă strânsă de mirări,

O scară goală stă in zări,

Un chip sculptat divin în mări,

Un Negru plin de-nfiorări...

 

 

[Vasilisia Lazăr]

Gerra, chiar nu glumeam, vorbeam de rima imperfectă care mai e numită și asonanță.

Când rima este imperfectă, ea poarta numele de asonanță. În această situație, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor și, aproximativ, consoanele. Considerată, în literatura cultă drept o licență poetică, în poezia populară, asonanța este foarte des întâlnită. Există rime imperfecte și mai și decât zăpadă/epavă și sunt acceptate. Ex: Toate păsările dorm/ Numai una n-are somn.. În aceste situații rima se obține prin repetarea unei vocale cu efect sonor, la ultimul exemplu fiind o, la Alexandru a.

[chindea maria elena]

 Hihihihi Alexandru!!!!... ”Nu trage domn....sunt eu Secărică”! Ștrașnică muștruluială! Fain - da îmi place să cred că doar din cauza lipsei de timp ai luat totul mot a mot! Când spunem ”carne” nu ne gândim doar la friptura din farfurie sau la abator! Asta ar însemna să judecăm superficial, la suprafața lucrurilor! Și suntem pe un sait în care Poezia fiind rege are ca supuși fideli metafora și simbolul!  E adevărat că expresia folosită de mine are o proveniență mai mult din lumea teatrului, filmului, dar și ele lucrează cu (printre altele) aceeași materie primă - cuvântul! Expresia ”a încarnat foarte bine personajul” - cred că ai auzit-o sigur!  Și înseamnă că a dat personajului mai mult decât contur, sau epidermă, i-a dat carne, adică substanță, profunzime! A trecut de la desenarea personajului în două dimensiuni (realitatea bidimensională) la realitatea tridimensională  - cu alte cuvinte ia dat viață, adevăr, freamăt! Nu mai este doar o schiță în două dimensiuni care poate fi doar fotografia unei realități de ansamblu a vieții!... Și mai există expresia ”a dat carne realității” - în sensul că ne-a făcut co-participanți la realitatea lui (creatorul) pentru că, din păcate, deși trăim în tridimensional vedem și gândim oameni, imagini, în bidimensional!... Eu când am spus că poezia ta are ”carne” m-am gândit la mai mult decât ”potenţial, sevă sau miez”, m-am gândit că e vie, freamătă, dă existență în tridimensional unei stări propuse de tine! Iacătă deci ce diferență este între ce am spus eu (dincolo de coajă) și ceea ce ai perceput tu! Dar poezia înseamnă și libertate, ieșirea din canoane, din gândirea șablonardă!... Cuvântul soră, frate,  de la care a pornit expresia mea  este ”încarnare” - deci tot carne, da nimeni nu se gândește la șunculiță sau abator  printre foarte multele semnificații, când îl rostește! Da uite că la asta nu m-am gândit! Cum ar suna: ”înșunculit”, sau ”înmușculit” , sau ”înfiletit”??? Hihihihihi.... Ceea ce vreau să spun eu este următorul: cuvântul crează (doar dumnezeu este cuvânt) și crează continuu alte și alte realități - de ce să ne rezumăm doar la șabloanele trecutului? Pentru că vezi, poți lua o apreciere deosebită a mea drept o insultă! Și asta numai pentru că tu așteptai ”șablonul”! Iar eu nu mă încadrez în șabloane nici în poezie, nici în comentarii! Pentru mine poezia e libertatea de a crea noi și noi miraculoase lumi! Accesibile sau nu tuturor! Și apropo, am folosit și o expresie șablonardă de apreciere când am spus  „Dacă nu ar fi simțit potențialul tău, nimeni nu și-ar fi bătut capul să te sâcâie” - dar pe aceea n-ai remarcat-o! Nu era evident că mă refeream și la mine??????????! Deci...

În ceea ce privește tehnica, am menționat déjà că nu mă pricep la rimă, dacă ți-am atras atenția a fost doar ptr. amuzamentul situației că pledai ptr. rimă în 2 litere în timp ce dădeai exemplu de rimă în 1 literă! Ptr că ce a zis Lisia după, că e din două era evident o glumă! ”Avă” cu ”adă” e rimă pe săritelea cu două – hihihihi…. Dar evident că nu asta contează! Evident contează starea, mesajul, forța de-a ne prinde în mreje!... Și asta le ai! Dar ai ales să scrii în rimă! Am un prieten foarte bun care mie îmi place grozav (și eu nu prea mai citesc poezii cu rimă după ce-am ingurgitat în tinerețe mare parte din poezia clasică a lumii) Valentin Irimia, care s-a apucat de scris acum un și jumătate și încă se încăpățânează să scrie în vers clasic! Dar care trudește să facă bijuterii din poemele lui! Au mesaj filozofic profund, prozodie perfectă, crează niște imagini năucitoare prin ieșirea din șabloane are rime neașteptate din mai mult de 2 litere, are cadență, ritm… Dacă le percep eu o neștiutoare! Dar el vrea să se perfecționeze în vers classic, îl folosește ca o provocare de-ași îmbunătății și extinde orizontul interior, cunoașterea, bagajul lexical! Pentru că rima – ptr. a nu cădea în capcana rimelor facile – te obligă să recurgi la neologisme, la asociații de idei neașteptate, care să prindă în vrajă cititorul, trebuie să fie prospătă ca expresie după ce atâția alții s-au exprimat în vers clasic genial! Și se poate – cu multă trudă, dacă evident nu îți dă Tătucu dictare și-atunci scăpi mai ușor! Evident Alexandru că există tot felul de ”forme” și ”informe” și ”asonanțe” care pot face chiar o poemă genială – suntem creatori respirând într-un univers al potențelor infinite! Nu intra în defensivă, nimeni nu-ți atacă forma de curgere în poeme, așa cum nici învățătoarea la școală nu căuta să te facă să scri ca ea, ci doar îți preda niște reguli generale urmând ca tu să pui în practică un mod de comunicare-cunoaștere în felul și forma ta absolut unică! Poți scri în formă perfectă și poezia ta să fie moartă, dar și fascinantă, poți ține cont de una sau alta din reguli sau de niciuna, poți scrie vers alb sau androginal, cu disonanțe câte poftești tu (deși versificația ta mie îmi pare armonică), ești unicul creator al lumii tale poematice! Dacă ai ales forma fixă – cei ce o practică au vrut să tea jute să-ți perfecționezi stilul! Tu poți ține cont sau nu de sfaturile lor! Dar dacă ai să abordezi (evident șarjez aici ptr. receptarea clară a mesajului) mereu postura de ”victimă”, ai să-ți justifici micile imperfecțiuni (toți le avem) și-ai să cauți să demonstrezi că se poate și… au să te lase toți în pace, sau au să-ți scrie cuvinte de complezență care să nu te supere! Și ai să pierzi componenta de ”școală” ( atât cât o manifestă) a acestui site! Părerea mea este că un înțelept ascultă pe toți (cu detașare) și pune în practică doar ceea ce slujește idealului lui unic de-a intra în comuniune cu universal poeziei! Deci, liber de la Alah – dacă ai foarte clare scopurile, totul urmează drumul correct!

Cu drag, Gerra! P.S. Iartă expansiunea – m-a luat valul! Aceeași Gerra

Fiind o arta, critica se sprijina si pe mijloace artistice. – eugen lovinescu – asta am primit ca maxima zilei! Apropo de judecarea acelui ”carne”!

[Alexandru Hanganu]

Mulţumesc mult Gerra,

Ce-i drept ar fi fost mai firesc  şi, cred că oricui i-ar fi plăcut ca poezia propusă  să aibă potenţial, sevă sau miez.

Ultimul lucru la care m-aş fi gândit era  să aibă "carne".

Fără supărare, dar aşa poezia poate să aibă şi "şuncă", "muşchi" - f ile sau nu, ori să fie, nu-i aşa, o poezie care să aibă "sânge". Şi cum tot "răul" e spre bine, căutând pe ici pe colo am aflat că există şi monorime, şi asonanţe şi multe altele,-)

Cu mulţumiri,

[Alexandru Hanganu]

Da. Aşa e: zăpadă cu epavă mi-a scăpat, o să văd ce fac cu ele. Vise şi sentinţe, da, merge şi aici o mică reparare. Dar astea sunt două inadverdenţe. Până la "rima e majoritar imperfectă" mai va. Mă bucur că am strânit interesul. Mulţumesc-)

[Vasilisia Lazăr]

Gerra, aici e totuși rimă pe două. :)

zăpadă/ epavă

[Sorina Zota]

De foarte multe ori, prinşi de tehnici, legi şi legislaţii uităm ce este de fapt poezia: o stare. Starea  sufletului nostru într-un moment de reverie. Este de asemeni şi reverie multidimensională. Dar să exemplific:  Tablou:

„O seară fină de zăpadă,/Un vals roşu pe-o epavă”-; „ O moarte aşteaptă de prisos... /Un ceas mereu bătând la porţi, /Un gând păşind precum un hoţ… /O luptă strânsă de mirări, /

O scară goală stă in zări,

Un chip sculptat divin în mări,

Un Negru plin de-nfiorări...

Primele două versuri menţionate, urmate de gândul care păşeşte ca un hoţ şi întregite de imaginea ultimelor patru versuri par tăieturi dali-ene.. Moartea care aşteaptă de prisos face trimiteri spre Tinereţe fără bătrâneţe, deşi finalul aşteptărilor este diferit, în cazul de faţă ea aşteaptă de pomană. Ceea ce face versul în cauză şi mai interesant. Iar Negrul plin de-nfiorări are o profunzime  foarte interesantă pentru că trimite la primordial şi la tot ce se înţelege de regulă prin conceptul în sine.

Aşa încât textul lasă loc arhisuficient de visare cu ochii deschişi. Asta e starea poetică.

 

[chindea maria elena]

  :)))    Eu mărturisesc că nu scriu poezie cu rimă, deci cunoștiințele în domeniu sunt aproape nule!  Da tu singur spuseși că rima se face pe ultimele 2 - 3 -4 litere! Acestea    zăpad  ă,- epav  ă, -  ți se par două?  Asta dacă nu numeri și virgula??? :)))  Părerea mea (și ia-o ca o părere și atât) este că rimele de o singură literă doar sună a poezii cu rimă, nu sunt rime!  Dacă alegi să scrii în forme fixe, apoi e bine și să ți cont de reguli: rimă, ritm, nr. silabe... Altfel, poți scrie vers alb!... Dacă ți s-au făcut observații, te rog să nu le iei în nume de rău! Dacă nu ar fi simțit potențialul tău, nimeni nu și-ar fi bătut capul să te sâcâie! Poezia (ca totul) înseamnă trudă, insistență... Dar sigur ști și tu asta! Poezia mi-a plăcut! Are ceea ce se cheamă ”carne”! Tehnica se poate îmbunătății pe parcurs!... Cu drag, Gerra     

[Ion Lazăr da Coza]

Aștept și alte postări înspre edificare.

da Coza

[Alexandru Hanganu]

Mulţumesc mult pentru citire. Mulţumesc pentru tot.

[gina zaharia]

Un sirag de stari obsesive:)

Voi mai trece prin pagina ta.