Jocul timpului

[Elisabeta Drăghici]

Așteptăm tăcuți pe-o pală de timp

să ajungem în lumea promisă cândva

printre șoapte și jocuri de mâini povestind sentimente.

Descopeream amândoi lumea

când începeam drumul cu fuga noastră pe câmpii.

Pregătind scenarii dospite în dorințe

am râs, naivi, de anii strecurați peste frunțile noastre.

Timpul, fidel încrustând în piele ireversibile semne,

ne-a însoțit.

Firul subțire pierdut de-o timidă Ariadnă

ne-a arătat mii de fețe ascunse în zâmbetele

rătăcite pe colțuri de buze.

Tot ce-a rămas s-a împletit cu umbrele

margaretelor culese cândva.

Așteptăm tăcuți ...

[Mihaela Popa]

un joc frumos!

[petrut dan]

Un poem plin de sensibilitate și de o anume ambiguitate poetică care îi face bine, îmi place că ai permis ideii să evolueze liber și clar până la finalul scrierii, în felul acesta te ai apropiat de poezie fără să-i strici nimic din farmec și misterul liric, am citit cu plăcere, cu drag!

[Grig Salvan]

Tandru periplu în doi prin timp, trecând prin clipe și ani, pe firul întortocheat al Ariadnei, cu experiențe lăsând urme și semne pe piele, cu zâmbete și emoții fugare, dar drumul ajunge apoi la un liman, ne odihnim „pe o pală de timp”, la un loc de popas, așteptând în tăcere o continuare și un deznodământ al acestei miraculoase călătorii... Citit cu plăcere.

[Vasilisia Lazăr]

Nu ne rămâne decât să așteptăm. O poezie plăcută, cu mesaj clar.

Vreau să vă mulțumesc pentru susținerea materială a acestui spațiu de cultură! Un gest nobil și generos. Prețuire! O să vă adaug la donatori. 

[bolache alexandru]

Îmi pare frumos dar parcă e ușor povestit. 

[Mihai Katin]

timpul  este un imprevizibil regizor, are toate firele Ariadnei, are memoria margaretelor culese candva si, mai presus de toate, ne invata sa:

Așteptăm tăcuți...