Final

[Vezi blog]

Nu mai sunt păsările-n ramuri
s-au dus cu zborul lor spre zări,
zadarnic umbre-mi bat în geamuri
şi-mi pun atâtea întrebări.

Sunt tot mai singur printre clipe
când timpul păsările-mi fură,
şi zbor cu jumătăţi de-aripe
să-mbrac uitările-n armură.

Mă simt de parc-aş fi un aorecare
cu toate visele făcute scrum,
păstrând o vară-n fum de lumânare
şi-o veşnicie-n paşii fără drum.

Iubesc un vis ce n-o să mai dureze
pentru că zborul este la sfârşit,
şi-n pieptul meu începe să vibreze
tăcerea unui mac neînflorit!

[Sofia Sincă]

Ideea singurătăţii amestecată cu simţări profunde, cu visuri ce puteau fi realizate. Nostalgia se transformă într-un mesaj sumbru.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[gina zaharia]

macul tocmai a inflorit in poezie!

[Ion Lazăr da Coza]

Îmi plac metaforele din poezia ta, Gheorghe Ungureanu.

da Coza

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Primele două strofe sunt diferite de următoarele două în ce privește ritmul.

Plăcută.