Nu mi-este frică de a alege

[Mihai Katin]

Nu mi-este frică de a alege

Nu mă tem

De cine dă cu zarul

Doar de cel ce ne umple paharul

Când setea ni se lipeşte de piept

Şi aflu concret

Că deşertul poate fi lângă buze

Sunt stări confuze care

Ne învaţă cum să ne târâm înainte

Câte doi sau doar fiecare

Cum să urlăm din două cuvinte

Crezând că se crapă măcar un pic

Poarta de sus şi un înger mic

Aruncă cu îndurare

Peste necuprinsa mare

De suferinţă umană

Norii nu mai au nici o geană

Stelele ne dau de pomană

Lumânări din seu de delfin

Tragedia se diluează puţin

Şi se serveşte flambată

Foamea dezolantă

Cumpără creiere

Şi guri fără dinţi

Se caută părinţi unisex

Nu, nu mi-e frică de alegeri,

Doar de lovitura în plex

Când prostia are o sută de pumni şi nu ratează

Un Sisif obsedat ce clachează urcarea la 90 de grade,

Nu ştie că noi urcăm pe perete

În nopţile când picură cu amintiri ce ştiu să repete

Vocalele primordiale

Visul e o nemărginire din care

Uneori zburăm pe lângă fereastră

Prin ploaia întrebându-ne care eram

O Eva, un Adam...

 

[chindea maria elena]

Da, operație pe cord deschis, tăieturi cu bisturiul în tumorile lumii cu mână profesionistă! Omenirea pare că stagnează sau redresează, dar știi foarte bine doar păduchii și gunoaie ies în frunte/la suprafață! Adevărata valoare, aurul și diamantele acestei manifestări se ascund în adânc, unde doar inima poate fora și atinge sufletul minunii ce suntem! Și suntem atât de multe, avem atâta foc sacru în noi pe care mintea noastră nu le poate nici închipui darămite să le măsoare sau să le cântărească!  Ochiul minții se poate înșela, ochiul inimii, niciodată!

Eu știu lumea aceea din adâncuri, aceea descrisă în cântarea cântărilor!

Pentru mine, poemul acesta e un semnal de alarmă că altfel trebuie privite curgerile vieții, nu cu filtre moarte! Un poem foarte puternic! 

[Nikol MerBreM]

Un poem-manifest, un poem profund, născut din percepția vremurilor tot mai lobotomizante în care trăim, vremuri în care pericolul nu mai stă poate, ca altădată, în lipsurile de orice fel, ci tocmai în compromisul pe care suntem dispuși să-l facem pentru a le înlătura, mai ales atunci când, ademeniți cu de toate, ne vindem creierele celor care ne speculează slăbiciunile și neputințele. Ritmicitatea intensă în care se așază mesajul e aproape de zona hip-hop-ului. Într-o lume în care este tot mai greu să spui lucrurilor pe nume, de frica de a nu fi politically incorrect, curajul de a alege, asumarea manifestă dintr-un astfel de poem sunt de apreciat.

,,Crezând că se crapă măcar un pic/Poarta de sus și un înger mic/Aruncă cu îndurare/Peste necuprinsa mare/De suferință umană"- cutremurătoare priveliște!

Drag,

Nikol

[Grig Salvan]

O confesiune uneori brutală așa cum brutală  e și existența în esența ei, unele versuri memorabile prin plasticitatea lor, prin modul cum surprind, în tușe tari, realitatea:

„Nu mă tem

De cine dă cu zarul

Doar de cel ce ne umple paharul”

„Sunt stări confuze care

Ne învaţă cum să ne târâm înainte

Câte doi sau doar fiecare

Cum să urlăm din două cuvinte

Crezând că se crapă măcar un pic

Poarta de sus şi un înger mic

Aruncă cu îndurare

Peste necuprinsa mare

De suferinţă umană”

„Visul e o nemărginire din care

Uneori zburăm pe lângă fereastră”

[Mick Lorem]

Sună tare acest poem, ca o revoltă, ca o ilucidare a adevărului lăsat adesea în umbră, pe care nu toți au curajul să-l descânte. Am citit cu mare interes, felicitări!

[Mihai Katin]

multumesc  pentru    cuvintele    adaugate acestiu   poem  ,comentarii  ce  ma  onoreaza  si   vrea  sa multumesc  din  tot  sufletul   lui  Stanescu   Valentin  pentru   sublima  Valenta  daruita   acestei  pagini!

[petrut dan]

Citind poemul dvs mi-am amintit de întrebarea aceea '' cine este mai mare, cel ce stă sau cel ce servește la masă'' așa și aici teama pare justificată nu față de jocul hazardului ci față de cel ce ''...umple paharul'' paharul reprezentând orice ne-ar putea satisface dorința/nevoile, un poem scris cu meșteșug într-o formă inedită și cu exemplificări  ce fac cititorul să revină pe text, finalul puternic și sugestiv cu natura/ploaia ce vrea să știe cine-i omul cine-i femeia, mi-a plăcut, cu stimă!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem bine scris din care, însă, răzbate tristețea, singurătatea, dezamăgirile, golul... Și parcă doar visul mai poate repara câte ceva. Felicitări, domnule Katin! Am citit cu drag, chiar dacă m-am întristat... 

[Stanescu Valentin]

Golul acestui trist şi adevărat poem m-a împins către acestă Valentă...

 

                                                                        VALENTA viaţă fără sens

 

                                                                   viaţă fără sens

                                                                 hazard blestem

                                                                        n-am de ce

                                                                                 să mă

                                                                                    tem

 

                                                                                          viaţă fără sens

                                                                                          toate se-nchid

                                                                                          în absurd

                                                                                          mare

                                                                                         vid

 

                                                              viaţă fără sens

                                                                     ce să aleg?

                                                                        de nimic

                                                                            nu mă

                                                                                  leg

 

                                                                                       viaţă fără sens

                                                                                       din etern scazi

                                                                                       trăind doar

                                                                                       ziua

                                                                                       azi...