Nu mi-e rușine să-mi arăt sorgintea,
Nu vreau să par, zadarnic, ce nu sunt!
Prin ziduri groase mă strecor ca-n unt,
Iubesc cu trupul, dar gândesc cu mintea.
Gătită-ades în straiele-amintirii,
Mă joc intens de-a propriul manechin.
Cămașa mea de negură sau chin
O-mbrac, nu rareori. E-n legea firii!
Contaminată de sinceritate,
Aș vrea să spun mereu doar ce gândesc,
Chiar adevărul trist, rânjind grotesc,
Fiindcă minciuna nu dă libertate!
Însă distrasă de cortina vie
Peste un teatru sobru, inutil,
Plutesc în rolul vechi și infantil,
Gândind: o fi real sau reverie?
Adaugă un comentariu
ŞARJĂ PRIETENEASCĂ
" Desigur versurile tale
Nu toate chiar îţi reuşesc
Nu ţi-e ruşine să le publici
Dar mi-e ruşine să citesc"
PS.
Până la urmă n-am ce-i face
Citesc... şi totuşi chiar îmi place!:))
Doamna Grădinariu, bucuroasă de vizită! Mulțumesc de apreciere! Stimă,
Frumoasă introspecție lirică, felicitări!
Domnule Bolache, onorată de popas! Mulțumesc de semnul lăsat! Drag,
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE