Între un ,,șah!" și-un ,,mat!"

[Manuela Munteanu]

O, ce război! Șenile prin pătrate, 

Precum un dans cu pași de tăvălugi, 

Cu bieți pioni, infanteriste slugi, 

Ce-i mână-n luptă bice-aristocrate.

Sunt pedestrași. Cai au numai nebunii. 

Dungații clauni, cu strategii cruciș, 

Se sinucid, trecând prin foc pieptiș,

Sau cad din turn, de dragul pasiunii.

Cu funde, cordeluțe și taftale,

Regina luptă cât un regiment, 

Pierdută trist într-un devotament, 

Caduc tribut iubirii maritale.

Un rege domn, armatei lui integru,

Își plimbă visul marii cuceriri, 

Valsând prudent, prin fugă și opriri, 

Cu pașii strâmți pe câmpul alb și negru.

Orice război ne-ar bântui regatul, 

De-om fi pioni, nebuni cu cai, sau regi,

O luptă nu-i prea scurtă să-nțelegi, 

Că între-un ,,șah!" și-un ,,mat!", mai bine matul.

[Manuela Munteanu]

Ai intuit bine, Dan. A ieșit ca din praștie, sau ca din tun... nu știu sigur, că m-am luat cu poezia. :) Mă bucur că ți-a plăcut, și că al doilea pas a fost cu dreptul,  așa... ca la cadență. Mulțumesc pentru apreciere! N-am timp să scriu mai mult, e ora 1. O zi frumoasă, presupunând că ai să citești dimineață!

[petrut dan]

Un poem plin de nerv, se simte, străfulgerarea a izbucnit și nu ai avut ce să faci, dar bine că l-ai lăsat, uite ce frumos ți-a ieșit! Nu stau acum să analizez ce și cum cine-i regele sau regina, tablourile sunt foarte bine redate și poetic și politic și militar, un poem care ți-a ieșit de la prima mână, cel puțin eu așa îl simt, de fapt cred că l-ai scris acum, să nu mă contrazici că nu te cred, este prea sincer și impulsiv ca să te fi făcut să te moșmondești după el, ok, frumos, o energie de om sănătos și nestăpânit, dar ce mai contează, cred că este cam unul dintre puținele unde nu am ce cârcoti! Și nici nu vreau pentru că îmi place!) Seară frumoasă!