Întomnare

[Ionel Mony Constantin]

Octombr'e-şi  întinde nori negri pe cer,
Din streaşini se varsă stropi reci  pe umbrele,
Sorbim câte-o cană de vin cu piper,

Iar Guţă ne cântă aceleaşi  manele.

 Curând se schimbă ora şi va scădea lumina,
Cu frunze de aramă s-a îmbrăcat pământul,
Pe dealurile viei stăpână-i doar rugina 
Şi-n curte nestatornic auzi cum bate vântul,

Avem pe zi ce trece picioarele-ngheţate,
Jăraticul în suflet îşi stinge vâlvătaia,
Ne spunem rugăciunea în pat pe jumătate
Şi-am cam uitat, de-o vreme, să facem vorba aia.

 

 

 

[Chris]

:)) cu aceeasi placere a lecturii...

[Vasilisia Lazăr]

Să fie o parodie la poezia mea „Pustiu” din volumul „Anotimpul întoarcerilor”?  Trebuia să puneți și originalul dacă e așa. Îmi amintesc că ați scris mai multe parodii la poeziile mele.

Pustiu

 

Octombrie, lacustru, se scurge-ncet din cer

Şi streaşine oftează cu lacrimi reci şi grele,

Se tânguie văzduhul, avan miroase-a ger

Şi tu îţi cânţi pustiul deasupra umbrei mele.

 

E ziua tot mai scurtă şi palidă lumina,

Cad frunze ca o cobe, îngreunând pământul.

Pe dealuri părăsite stăpână-i doar rugina,

Iar eu îmi cânt pustiul cu ploaia şi cu vântul.

 

Arar se-aud în şoaptă cuvinte-nfiorate,

Adoarme lesne seara şi stinge vâlvătaia,

Avem pe zi ce trece mâini tot mai îngheţate

Şi ne cântăm pustiul şi goală ni-i odaia.

[Pop Dorina]

Nu doar pentru finalul umoristic, ascuns printre cuvinte, aplaud creația „marca IMC”.