Nimeni nu-mi sprjină umbra

[constanta popescu]

Scrie-mi tu viață astăzi cursul real,

eu am trăit visul, dorința care a eșuat.

Rescrie-mi scenariul șters de timp,

adu-mi irosita putere,

culoarea să umple spațiile dintre cuvinte,

iubirea spațiile dintre noi cu îmbrățișarea

care vindecă singurătatea și creează trecut.

Trec poeții beți de nefericire

și colorează zilele cu poeme

pe care nimeni nu le vede,

pentru că sunt transparente fără iubire.

Adu-mi Doamne tu conturul perfect,

care să vindece durerea și neputința

să coloreze sfârșitul.

Cine să-mi sprijine umbra?

Ce să fac fără punctul de sprijin al gândului?

Reperele vin și pleacă,

anii, frunze care și-au îndeplinit rostul,

au creat amintiri, au făcut trecutul.

Să bem așadar, cât mai avem umbra...

 

[bolache alexandru]

Semn de plăcut popas!

[Nădejde Angelina]

"

Trec poeții beți de nefericire

și colorează zilele cu poeme

pe care nimeni nu le vede,

pentru că sunt transparente fără iubire."

O poezie care mi-a plăcut mult!

[Ion Lazăr da Coza]

Vocativul Doamne, ca orice vocativ, se pune între virgule!

Frumos.

da Coza

[Sofia Sincă]

Un poem bun dar care trebuie șlefuit. Mult stufos... atâțea de care, de și... Păcat de fond.

eu am trăit visul, dorința care a eșuat. - eu am trăit visul, dorința eșuată. - de ce nu?

care vindecă singurătatea și creează trecut. - vindecată de singurătatea ce creează trecut.

pe care nimeni nu le vede, - nevăzute, transparente fără iubire - și tot așa.

Poezia trebuie concentrată în termeni suavi, misterioși pe cât posibil, pentru a-i crea farmec nu descriptivi.

Semne de trecere.

Sofy