nişte rude

[Ottilia Ardeleanu]

mama avea o rochie din jerse roz croită pe talie
o purtase cât o purtase dar pentru că se mai împlinise
mi-o dăduse mie eram la liceu şi când primeam câte-o învoire
mă întâlneam cu văru-meu o luam aşa prin parcuri
vizitam câte-un muzeu ori stăteam acasă la el ascultam muzică şi
povesteam de-ale noastre în timp ce tanti marioara ne aducea dulceaţă
de nuci verzi să se simtă şi ea bine când spuneam ce nemaipomenită e
anişoara ce mai face întreba
tot singură
lucică pe unde mai umblă
mai ştii ceva am auzit c-ar fi murit
vorbeşte lumea că asta i-a trebuit dac-a plecat de-acasă
mă întristam sorin îmi citea din bacovia
dintr-odată începea ploaia în amintiri fulgere îmi despicau sufletul
tata mă vizita rar la internat era mândru de mine
mă scotea la o prăjitură sau la o plimbare prin centru
nu aveam ce să ne spunem asta ne apropia
în siguranţă la braţul lui trecătorii ne urmăreau
admirativ momentul era întrerupt de luni de tăcere
într-o lume cenuşie
odată am intrat într-un magazin mi-a cumpărat un ceas de mână auriu
uite de ziua ta
a fost primul şi ultimul dar şi ultima oară când l-am mai văzut

acum rochia o poartă mezina

[Ottilia Ardeleanu]

Iris, mulţumesc frumos.

[Ottilia Ardeleanu]

Gabriela, mulţumesc din suflet.

[Ottilia Ardeleanu]

domnule da Coza, într-adevăr. mulţumesc.

[Ottilia Ardeleanu]

Augusta, mă bucur, mulţumesc.

[Ottilia Ardeleanu]

Sofy, onorată.

[Ottilia Ardeleanu]

domnule Constantin, mulţumesc.

[Gabriela Grădinariu]

Nişte versuri pe urzeală de suflet. Interesantă vorbirea acasta directă, parcă neprelucrată. Admiraţie!

[Ion Lazăr da Coza]

Fiecare vers (cam povestit) e o secvență de viață.

da Coza

[Chris]

Evocarea amintirilor prin motivul unei rochii - ţesătură poetică pe fir epic. Citit cu plăcere :))

[Sofia Sincă]

Poem desfăşurat pe un uşor fir epic într-o suită de amintiiri apăsătoare şi simboluri prin care sugerează plăcerea aducerilor aminte în text, din gândul autoarei. Realităţi şi poezie, îmbinate profund în mesaj.

Mi-a plăcut!

Sofy