Îngropați în palide toamne

[giurgiu maria]

Hai să fugim iubite din bastilia alcovului
să evadăm din oglinzi paralele ce ne reflectă
în fiecare clipire mirifice selfie
zăbrelite în himere
mi se zvârcole-n vene gena ancestrală
de dor pentru raza fugitivă cernută pe ploape
să ne sărute îmbrățișați printre ramuri
să ne plouă codrul în plete culori și sonate
să ne aștearnă la picioare covor foșnitor
cu miros de veșted-cafeniu și de moarte
strânge-mă aproape iubite să mă îmbăt
de gustul de must și de gutui coapte
se dezlănțuie sălbatic vântul tomnatic
pe cărarea destinelor noastre
ne scutură furios ultimele rămășițe
de verde pictat cu rugină la tâmple din oase
și le duce-n vârtejuri nebune spre cer
nisipul argintiu din clepsidra vremii
ne curge fatidic prin păr peste ploape
săpând în scoarța stejarilor adânc
talazuri de toamne cafenii îngroapă
ultimele tresăriri roșii-chihlimbarii ale iubirii
ninge cu aur vechi cu durere și somn
visele noastre.

[Corina Militaru]

Frumos! :)

[bolache alexandru]

Frumos, romantic!

[Valeria Merca]

Am citit cu plăcere.

[chindea maria elena]

Mi-a plăcut ”bastilia alcovului”! :))) Eu aș fi rămas și-aș fi dărâmat pereții împungându-i cu sulițe de cer! :)

[Ion Lazăr da Coza]

mi se zvârcole-n vene > mi se zvârcolește-n vene 

Cam amorfă. Un pic de suplețe n-ar strica.

da Coza

[Sofia Sincă]

Romantic, melancolic, nostalgic. O romanță de toamnă, de poveste, de clipă a dorului.

ploape - ai în două locuri la fel. Deci e și repetiție... însă textul este destul de mare și nu deranjează.

Am citit cu plăcere,

Sofy