Am avut...

[giurgiu maria]

Am avut un cățel galben cu pete
și-o păpușă roz
cu cosițe negre împletite
cu funde albastre.
Pe el îl chema Ianoș
pe ea –Anis.
,,Mergi copile să paști gâștele
în poieniță!”
mama-mi spunea:
,,Da mămucă, le duc
Și-o să le bat cu bățul dude
din dud!”
Și-o luam în brațe pe Anis
Și sărind într-un picior
fericită îl chemam :
,,vino cuțu!”
Și Ianoș lătrând vesel
mă urma
adulmecând neîncetat urme
până-ntr-o zi când
a trecut pe drum o mașină
șoferul era beat la volan
și l-a ucis pe Ianoș
pe mine m-a rănit grav
iar Anis… în mijlocul
dezastrului
a pierit înghițită
de neant.
Toate s-au întâmplat
din vina unui șofer
la volan- beat.
De atunci caut necurmat
să-mi adun bucățelele
lipsă din copilăria mutilată
încercând să lipesc cap la cap
peticele fericite.
În van rătăcesc prin ani colbuiți
după un lătrat vesel
călcându-mi pe urme
și un surâs etern de păpușă.
Din cer uneori îmi străbat în vise ecouri
clipele apuse în umbra fantomelor triste
viața mea dinainte.

[Ion Lazăr da Coza]

Mesaj da, poezie nu!

da Coza

[Valeria Merca]

Maria, poţi renunţa la ''Toate s-au întâmplat
din vina unui şofer
la volan- beat.'' -aici te repeţi
Pe finalul explicativ, cum bine îl defineşte Ana (ultimele şapte versuri), te apropii de poezie.
Amintirile din copilărie...vesele sau triste, ne marchează.
Am citit cu plăcere.

[Sofia Sincă]

Ai vrut prozo-poem, sigur, dar ți-a ieșit mai mult proză. Inventează fraze mai misterioase, mai sofisticate, mai inversează cuvintele în fraze să sune mai inteligibil. Mesajul e bun, însă tehnica prozo-poemelor este destul de dificilă... Trebuie ceva rutină.

Mai încearcă.

Sofy