Ne doare, ne mai lasă

[Ligia]

Sărim de pe versanții unei dureri nescrise,

Prin inimi trec semințe, bătrâne de mirări,

Încolăcim iluzii, pe-un gât de manuscrise,

Sărutul ploii cade, în hohot pe cărări.

 

Habar n-avem că-n taină, salcâmul dintr-o ceașcă,

Sculptase-adânc o umbră, cu brațele spre cer,

Iar frunzelor-oracol, `ncepuse să le crească,

Ecouri prăvălite, în simfonii-mister.

 

Doi răvășiți de vise, doi bulgări de zăpadă,

Alunecăm prin soartă, tardiv și complicat,

În suflete ninsoarea, își pune prima zadă,

Frunzișul nopții scaldă, un gând încarcerat.

 

Ne doare, ne mai lasă, visăm și n-avem maluri,

Amurgul se agită, de ceață grizonat,

În bătătura lunii, un zbor răpus de valuri,

Stropește cu albastru, un ram de griji plecat.

 

Iubite, plânge plopul, în labirintul serii,

Mai plouă, mai răsună, în noi crucea poverii.

[Ion Lazăr da Coza]

Ehei... Poezie în rochie de gală!

da Coza

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mi-a plăcut! Felicitări! Sunt încântat de versul clasic pe care-l scrii, Ligia!

Cu stimă,

[Ionel Mony Constantin]

Vă descopăr cu  deosebită plăcere ca poetă in vers clasic.

Vă sugrez doar sa încercaţi o mică modificare pentru a evita o aparentă repetiţie datorită sonorităţii versului : îmbătat şi bătătură. Rămâne la aprecierea dvs:).

[Ligia]

Sunt mirifică, o floare, sunt o stea din Carul Mare...glumesc, domnule Stănescu, a fost un impuls căruia i-am dat frâu la întrebarea dvs.

Mulțumesc mult și sunt încântată că a plăcut!

[Ligia]

Costin, mulțumesc frumos de lectură!

[Bolache Costin Andrei]

Foarte frumoasa poezia :D Mi-a placut.

Cu stimă,

Bolache Costin Andrei

[Ligia]

Ana, tare mă bucur că a plăcut! Mulțumesc!

[Ligia]

Adelaide, mulțumesc mult!

[Valeria Merca]

"Ne doare, ne mai lasă, visăm și n-avem maluri,

Amurgul se agită, de ceață îmbătat,

În bătătura lunii, un zbor răpus de valuri,

Stropește cu albastru, un ram de griji plecat."

Semn de Admiratie! Adelaide,drag