În piatră botez clipa ce curge în vene

[chindea maria elena]

dor de alb spiritul meu

acum vezi colbul pe obrazul pietrei timpul
își dă licența periodic în tine schimbă densitățile aleatoriu
ți se pare comod să crezi
cât de ușor îți poți spăla chipul în apele ei suflet iluminat
(atât de rar încât o poți numi în secret miracol)
sau cât de aprig te poate răni membrana ei dură e doar testul individualității
ce se refuză obstinat de fiecare balanța pivotează cunoașterea
perenul desface sămânță în efemer
jucăuș întoarce pendule schimbă măști personaje
amnezia e o armură sau o povară ca să te știi pipăie cu grijă abisul
dar nu semna procură atâtea unde concentrice
pulsează emit semnale melodice licăriri te prind în vrajă nu doar o dată
piatră piatră păstrează-mi taina când mă risipesc
binecuvântează părinte genunchii care smeresc fără să frângă
osului strălucirea și drumului nu-i fură
albastrul nici apusului
odihna

matricea e cheia pentru acasă și semințele rugului din atriu

tu unde întinzi brațe să îmblânzesc furtunile
cine-mi va prinde văzduhurile
ochiul tău e prea mare să-mi pot recupera orizonturile pierdute-n războaie
sau în taverna din colț unde mi-am jucat visele
uneori butaforia era atât de evidentă greu să refuz
binoclul cinicului care vede pata dar soarele nu
cândva nervurile mele puteau să lege toate cometele
herghelii iuți ca gândul străbăteau imperii după imperii
tuturor plăteam tribut de lumină

locuiam înțelepciunea unui păianjen cosmic ce ţine în plasă prada vieții
avar număram (și reverberau țipete în epiderma sângerie)
pe marginea gherghefului număram ordonat minunile ca şi urâtul
mâinilor
stigmatele în care cerul ruginește
și nici o înălțare nu semnează cecuri în alb

fără amnistia cărnii stelare cerul nu îngenunchează în vene
și nici o mântuire nu intră

prin poartă oarbă

[chindea maria elena]

Nikol, în această dimensiune piatra păstrează cel mai bine amprentele nenumăratelor noastre euri  și harta noastră energetică! Putem reconfingura și lumea și ceea ce suntem-suntem fii creatorului!!

[chindea maria elena]

Mihaela, fiecare are înțelepciunea pentru care și-a pregătit creierul și inima s-o suporte! Trebuie antrenați mușchi care sunt vizibili doar la nivel de viziune! Drag de tine!

[chindea maria elena]

Mulțumesc rezonanței tale, Agafia! Îmbrățișări, draga mea!

[chindea maria elena]

Explorările mele în pliurile infinitului Sofy, pot să desfrunzească magii sau să deschidă cutii ale Pandorei! Infinitul are nenumărate porți pe care le poți deschide când vrei tu! Puterea cred că vine din credința mea în lumină și în ceea ce omul poate modela din energie! Îmbrățișări!

Mari Ela!   

[chindea maria elena]

Hi hi hi, Denisa, mă-nfrățiși cu Sf. Petru! Îi drept că, vagabond stelar fiind, mai stau la o șuetă cu sfinți, zei, cu spirite luminate ce-i iau tocă energetică recognoscibilă! Mă văd pe mine, vă văd pe voi în oglinzile strălucirii lor! Și greșești, nu eu dețin cheile - noi toți le deținem, numai că conștientizăm gradat, în funcție de evoluția noastră...Îmbrățișări!

[Nikol MerBreM]

Dar poate fi clipa ce curge în vene, stăvilită în piatră? Of, piatra aceea flămândă de clipe!...

[Mihaela Suciu]

Fiecare vers e o felie de înțelepciune. Frumos! Dor de alb!

[Agafia Drăgan]

piatră piatră păstrează-mi taina când mă risipesc
binecuvântează părinte genunchii care smeresc fără să frângă
osului strălucirea și drumului nu-i fură 
albastrul nici apusului 
odihna" Frumos!

[Sofia Sincă]

Într-un ritm cu încărcătură sufletească la maxim, universul liric al Gerrei creează imagini exuberante, inedite, trecând de la zbaterile interioare la evadarea pe drumul apusului... Cu dorul de alb al spiritului, din motto.

Să ne spui și nouă, Mari Ela, dacă l-ai găsit...

Un poem trist, melancolic, răvășitor, dar deosebit de puternic liric.

Sofy