În noi sălăşluieşte Everestul...

[Camelia Ardelean]

În noi sălăşluieşte Everestul,

Pe trepte de granit urcăm spre stele

(De multe ori cu pana în atele,

Ne scriem pe-ndelete manifestul).

 

Mutăm lumina prinsă-n cercevele

Pe-un stei secret, la adăpost de restul,

Sau facem, de pe-orbite stranii, gestul

De-a pune veşnicia-n ghilimele.

 

Pe pârtia dorinţelor abstracte,

Cu beţele luxate uneori,

Avizi căutători de artefacte,

 

Prin gheţuri hămesite de comori,

Lăsat-am avalanşele intacte

(Înfipt în schiuri, simţi că poţi să zbori).

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc de apreciere, Chris! Cu drag,

[Chris]

frumos...

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc frumos, Ovidiu Gligu! Mă bucur de reîntâlnire! :-) Mult succes şi dvs.! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc din suflet tuturor celor care aţi rezonat/comentat/lăsat un semn de trecere în pagina mea! Îmi cer scuze că nu pot răspunde personal fiecăruia. Vă îmbrăţişez şi vă doresc să scrieţi poezii aşa cum simţiţi/doriţi!

Cu preţuire pentru toţi,

[Pop Dorina]

Admirație.

[Valeria Merca]

Un sonet reușit. Felicitări, Camelia!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Minunat, Camelia!

[Ioniţă Gabriela]

ce frumooos! ( ultimul vers îți dă o energie aparte și optimism

[gabriel cristea]

Un sonet al naltelor aspirații. Frumos! 

[Mihaela Popa]

frumos!