În noi sălăşluieşte Everestul,
Pe trepte de granit urcăm spre stele
(De multe ori cu pana în atele,
Ne scriem pe-ndelete manifestul).
Mutăm lumina prinsă-n cercevele
Pe-un stei secret, la adăpost de restul,
Sau facem, de pe-orbite stranii, gestul
De-a pune veşnicia-n ghilimele.
Pe pârtia dorinţelor abstracte,
Cu beţele luxate uneori,
Avizi căutători de artefacte,
Prin gheţuri hămesite de comori,
Lăsat-am avalanşele intacte
(Înfipt în schiuri, simţi că poţi să zbori).
Adaugă un comentariu
Mulţumesc de apreciere, Chris! Cu drag,
frumos...
Mulţumesc frumos, Ovidiu Gligu! Mă bucur de reîntâlnire! :-) Mult succes şi dvs.! Cu drag,
Mulţumesc din suflet tuturor celor care aţi rezonat/comentat/lăsat un semn de trecere în pagina mea! Îmi cer scuze că nu pot răspunde personal fiecăruia. Vă îmbrăţişez şi vă doresc să scrieţi poezii aşa cum simţiţi/doriţi!
Cu preţuire pentru toţi,
Admirație.
Un sonet reușit. Felicitări, Camelia!
Minunat, Camelia!
ce frumooos! ( ultimul vers îți dă o energie aparte și optimism
Un sonet al naltelor aspirații. Frumos!
frumos!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE