În ale tale brațe

[Manuela Munteanu]

Cu albe gânduri constelate
Voiam în ale tale brațe,
Pale de vânt ce vor să-nhațe,
Parcă din alte lumi zburate.

Sub neaua norilor, pribeagă,
Ce-n liniști își gonește duhul,
Simțeam târâșul cum mă leagă
Și mă cutremura văzduhul.

Cu o mireasmă-n crengi, ușoară,
Dormea moliftul în eteruri,
Mă toropea în primăvară,
Dar mă vedeam stăpână-n ceruri,

Când îmi iubeai lin și cuminte,
Purtându-ți palmele-amândouă,
Curbura spatelui, fierbinte,
Muiată-n lacrimă de rouă.

Se risipea ca o colindă,
Cu glas metalic șiroită,
În clara lacului oglindă,
Un murmur galben de răchită.

[Manuela Munteanu]

Personal, cred că am trecut de etapa exercițiului, ba chiar am decis să îmi schimb statutul de învățăcel și să îmi repar greșelile, sau să dau plus valoare textelor mele. Însă, contextul fiindu-mi favorabil, vă mulțumesc pentru apreciere, doamnă Mihaela Popa!

[Mihaela Popa]

un exercițiu frumos

[Manuela Munteanu]

Îți mulțumesc, dragă Augusta! 

[Chris]

frumos, cald, am intalnit imagini/constructii frumoase

[Stanescu Valentin]

Vă respect dorinţa şi nu voi mai cita cu ghilimele părţi din gândurile Dumneavoastră. Ele veneau tocmai pentru a evidenţia frumuseţea mesajului poetic... ca o metodă reală de a comunica prin poezie. Inspiraţie!

[Manuela Munteanu]

:) Am înțeles! Doar vă rog să fiți mai selectiv! Puteți păstra particularități ale textului meu, fără însă a întra în anumite substraturi... cum ar fi ,,Curbura spatelui, fierbinte". :)

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela Munteanu,

 

Vă mulţumesc pentru-nţeles:

spre a aduce un ecou

acestă formă am ales

pentru mesajul tău cel nou...

[Manuela Munteanu]

Domnule Valentin Stănescu, bănuiesc că rolul acestui intermezzo este pentru a gravita în jurul mesajului meu. Vă mulțumesc mult,  pentru implicare! Este o metodă reală de a comunica prin poezie

[Stanescu Valentin]

 

Se-ntoarce-n gând cu nostalgie umbra amorului ce trece tot ce era cândva magie azi e departe şi e rece...

 

’’Cu albe gânduri constelate
Voiam în ale tale brațe,
Pale de vânt ce vor să-nhațe,
Parcă din alte lumi zburate.’’

 

Trăind prin gânduri colorate

o vreme de extaz şi dor

timpul din noi aprig se zbate

când vrem să îl oprim din zbor

 

din braţe să te pierd o clipă

nu vreau - distanţa e durere

nu vreau a dorului risipă

şi nici fiinţele stinghere...

 

dar timpul a trecut-nainte

când l-am scăpat din mâna strânsă

şi ai plecat fără cuvinte

îmi tot ascund privirea plânsă

 

simt şi acum - mi-aduc aminte

de palmele cu mângâierea

’’curburii spatelui fierbinte’’

a şoaptei tale adierea...

 

privesc cum se ridică-n soare

’’un mugur galben de răchită’’

lacrimi ca roua pe răcoare

îmi curg pe faţa şiroită...

 

Admiraţie pentru vers el se aude-n univers!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, doamnă Denisa Curea Popa!