Mulțumesc pentru mâine

[constanta popescu]

Sunt călătorul fără hartă, pe cărări unde arde suferința

până ce înfloresc gunoaiele...

am ales drumuri, când mă lăsai să zbor.

Între cer și pământ sunt un gând rotund,

cât un vis, cât o viață.

Clopotele sparte, biserici cu slujba neterminată,

între mine și tine, um câmp de tăcere.

Întinde mâna cu care albești nopțile

si eu veșnic ucenic, la buchia adevărului

îi mulțumesc zilei de mâine,

                                            care mă naște și dă cu piciorul la poartă,

sunând adunarea.

Doamne, ai inventat sentimentele înalte

iar noi ne târâm prin noroaie

și nevoi mărunte care omoară bucuria.

Te întreb: cine a inventat ziua de mâine?

 

[constanta popescu]

Mulțumesc Valeria M, Lazăr da Coza pentru apreciere și popas!

[Ion Lazăr da Coza]

Ce a citat Valeria, aș cita și eu. Restul e priceasnă bătrânicioasă altoită într-o vagă erezie. Sau viceversa.

da Coza

[Valeria Merca]

''Întinde mâna cu care albești nopțile

si eu veșnic ucenic, la buchia adevărului

îi mulțumesc zilei de mâine,

care mă naște ...'' - frumos!

Semn de drag popas.