Ferestre, bilete de zbor spre visare
nu au niciodată perdele
să nu se împiedice gândul în ele,
să nu omor dorul restant
din alt ciclu de zbor.
Cum să spun, că era un bulgăre de soare
care s-a spart de fruntea mea
și milioane de imagini mi-au invadat trăirea,
compuse din doruri și mirări..
toate erau culoare pură,
lumină filtrată de iris,
bulgăre spart în vitralii
să-mi încălzească atriile secate
de la ultima operație pe iubire...
și mă mai întreb, de ce nu pot face poezie,
când toate culorile sunt arestate,
la marginea toamnei...
Adaugă un comentariu
Mulțumesc dragă V Merca pentru vibrație și înțelegere!
Demn de atenţie micul tău poem (cam explicit pe alocuri)!
Am citit cu plăcere.
Mulțumesc pentru apreciere, Corina! Îmbrățișări!
Interesantă ideea! Mi-a plăcut! :)
Mulțumesc pentru lectură Sofia Sinca, eu sunt povestea...cum aș putea? Să devin Poezia, o da, ar fi ceva...
Interesant și un plus de energie se simte în acest poem. Dacă ai scoate tenta de poveste ar fi și mai bine,
Dar, am citit cu plăcere,
Sofy
D-le Lazăr da Coza, pas cu pas, le încerc pe toate. Mulțumesc pentru popas și apreciere!
Remarc un plus de îndrăzneală, ceea ce nu e rău.
da Coza
Mulțumesc dragă Ana Cîmpeanu, ai dreptate, am modificat puțin...
ca să.... ca să...... se putea evita repetiția
Ideea e interesantă și unele metafore sunt expresive, finalul e ciudat, toamna e plină de culori.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE