Miere și blestem

[Manuela Munteanu]

Degeaba eu statornicesc hotare,

Cu împletiri din miere și blestem,
Când inima îmi ticăie suflare
Să cațăr munți și-apoi să sorb o mare, 
Să te chem.

Nu știu prin ce suveică-mi trece viața,
Știu doar că, printre clipe, zile vreau,
Șirag de râuri care taie ceața,
Să-înot în ele, să te fur, ca hoața, 
Să te beau.

Iar de ne-o fi cărarea vis de flutur,
M-oi arunca în zbor din ram, în ram
Cu patima din aripa de vultur,
Să-ți aflu mâini, când zarea am s-o vântur, 
Să te am.

Căci vântu-n anotimp nicicând nu piere,
Doar își preschimbă-n vreme-al său poem,
La fel și noi vom strânge-n gând plăcere,
Cum au și razele amiezii miere;
Și blestem.

[Manuela Munteanu]

Vă întâmpin cu drag vizita, domnule Corneliu Neagu și vă mulțumesc pentru aceasta! Da, putem privi asocierea celor doi termeni antitetici ca pe o descriere generalizată a universului de montagnes russes al vieții. Când am scris, eu m-am gândit la ,,bucurie" și ,,spaimă".

[Corneliu Neagu]

Simbolic vorbind, miere și blestem, așa cum este viața noastră, în general, în curgerea acestui poem minunat al Manuelei Munteanu!

[Manuela Munteanu]

Desigur. Eliminarea și-urilor îmbunătățește lectura, chiar și sensul. Mai mult, titlul se menține intact în structura versurilor. Mulțumesc mult pentru recomandare, domnule Gabriel Cristea! Voi prelua integral.

[gabriel cristea]

Frumos poem! Gândiți-vă și la varianta asta care nu diminuează cu nimic sensul poeziei, dar are o altă

muzicalitate! 

,,Degeaba eu statornicesc hotare,

Cu împletiri din miere și blestem,
Când inima îmi ticăie suflare
Să cațăr munți și-apoi să sorb o mare, 
Să te chem.

Nu știu prin ce suveică-mi trece viața,
Știu doar că, printre clipe, zile vreau,
Șirag de râuri care taie ceața,
Să-înot în ele, să te fur, ca hoața, 
Să te beau.

Iar de ne-o fi cărarea vis de flutur,
M-oi arunca în zbor din ram, în ram
Cu patima din aripa de vultur,
Să-ți aflu mâini, când zarea am s-o vântur, 
Să te am.

Căci vântu-n anotimp nicicând nu piere,
Doar își preschimbă-n vreme-al său poem,
La fel și noi vom strânge-n gând plăcere,
Cum au și razele amiezii miere;
Și blestem."

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, domnule Ghiță!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult pentru apreciere,  domnule Valerian Dincă! Curajul poetului de a ,,răsturna munți" în vers ar trebui să fie ecou izvorât din inima lui. Cel puțin așa îmi place să cred... și așa vreau.

[Dinca Valerian]

Frumoasa lucrare, in special strofa a treia. Am citit cu placere.

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult, doamnă Floare! Mă bucur că v-a plăcut, pentru că se află și în topul preferințelor mele... din multe altele. Vă îmbrățișez!