trec pe lângă caii buieştri ai timpului
înşeuaţi de generaţiile
ce nu s-au plâns niciodată
de alfabetul iubirii
cu greu însuşit
din care viguroase expresii
au sărit din vagoane
s-au pierdut în noapte
întâmplarea cu gând de aur amintită
indică trăirea bănuită de narcisim
lumina strigată
îl scoate pe niciodată din închisoarea negării
ochii căprui îşi amintesc cele văzute
şi mult împuţinate în voinţa amintirii
firul de argint al cuvintelor
se deşiră cu fiecare întâmplare
ce înconjoară mielul luminii
umbra mielului este devorată
durerea e alarma neputinţei
spectatorii se împrietenesc cu victima
hrănind-o cu propria durere
Adaugă un comentariu
Vasile Burduşa, mulţumesc penru lectură!
Mul'umesc, Alex Bolache!
Cel puțin finalul este deosebit!
Mulţumesc frumos, Corina!
Foarte frumos, Ana! :)
Mulţumesc, dna Agafia!
lumina strigată
îl scoate pe niciodată din închisoarea negării" Pretuire!
Mihaela Chitic, Nicolae Văduva, mulţumiri pntru semnul de lectură!
Luminiţa , mulţumesc pentru semnul de lectură!
Mulţumesc frumos, dle Ion!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE