Metamorfoză

[Grig Salvan]

să te mai port pe brațe
mi-e tot mai mult un chin
nu știu de ce devin
pe zi ce trece mai longilin
mai subțiratic și mai fragil
semăn tot mai mult a copil...

mă tem tot mai mult de cai
mi-e tot mai greu să ridic un pai
devin cu timpul mai blând ca o fată
și nici nu mai am ca altădată
dorințe barbare de-a valma
n-aș mai crăpa piatra cu palma

n-aș mai frământa cu brațele marea
n-aș mai rupe cu plăcere floarea
nici n-aș mai ucide cu ardoare
păsările mici și sfioasele căprioare

nici n-aș mai merge pe jos
nu-mi mai place drumul pietros
pentru tălpile mele dureros...
mai mult aș vrea să plutesc
imponderabil ca un corp ceresc

contactele cu materia dură
îmi pricinuiesc tot mai multă arsură
mi-e grea și lumina de soare
mă clatină cea mai ușoară boare

mi-e grea și apăsarea palmelor tale
oricât de ușor le-ai așeza pe mine
mă tem tot mai mult să stau în cale
vântului ce m-ar putea duce cu sine

de aceea tot mai mult mi se pare
că am fost crisalida din care
un flutur nemaipomenit de ușor
se pregătește de zbor...

[Grig Salvan]

Vasilisia Lazăr, Gabriel Cristea, mulțumesc de trecere și semn!

[gabriel cristea]

Fulgurant și frumos!

[Vasilisia Lazăr]

În stilul Ninei Cassian. Mi-a plăcut. 

[Grig Salvan]

Sofia Sincă, Valeria Merca, vă mulțumesc pentru lectură și comentarii! Mă bucur mult că a plăcut această ”metamorfoză” a mea...

[Valeria Merca]

O „metamorfoză” care nu (poate) trece neobservată. Se face simțită în figurile de stil ingenios construite.

Cu plăcerea lecturii.

[Sofia Sincă]

Frumos! Versurile au esență, au valență. Poezia iese din sfera clasică și intră în cea postmodernă. E scrisă mai liber și e bine. Are trăire, și esență. Metaforele sunt elegante și romantice.

Mi-a plăcut mult!

Sofi