METAMORFOZĂ

[Gheorghe Cornel Rosca]

Zi muntoasă
Când am fost capră
Sărind
Am ajuns la cascadă
Perete vânăt
Îndulcit
de căderea incoloră
De sub care ud
Am ieşit
Om.
 
Gheorghe Cornel Rosca
publicată aici, vineri, 9 ianuarie 2009

[Gheorghe Cornel Rosca]

Vă mulţumesc din suflet!
Ne despart - iată - doi ani de zile, de la prima mea postare în [Însemne Culturale] şi DA ...!
"Oare nu era mai bine să nu fi avut loc???" (am citat, cu un surîs şăgalnic)
:) Desigur că NU.
Eu încă mă aştept pe mine însumi. Cred că am avut ... suficientă răbdare. Mă dor însă neparticipările mele de la "regăsirile" pe care şi le-au trăit semenii mei de pretutindeni. Căci fiecare vers, sau proză, sau înscris se constituie în tot atîtea gînduri eveniment cumulative.
Această Metamorfoză nu mai este demult doar a mea - încă de acum peste 40 de ani - căci a vibrat la mine la foc continuu, dar şi la dumneavoastră - cititorii ei, acolo unde aţi aflat-o - prin asimilare!!
Cred că am procedat bine ... "primind-o" (de la Muză) şi distribuind-o celor aflaţi pe recepţie.
Acum, ... este a tuturor!
~
Cornelius, :)

[Sofia Sincă]

Îmi place teribil acest joc de cuvinte prin care aleargă imaginaţia fiecăruia. Au putere imaginativă, vibraţia iluziei sau a deziluziei, a vanităţii sau al echivocului...

Admiraţie deosebită, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

capra-neagră = fantoma munților

Eu cam așa văd începutul:

Zi montană

Când am fost fantoma munților

Sărind din stei în stei... da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Cu siguranță, muza nu v-a părăsit, d-le Roșca, trebuie doar să o solicitați mai des. :)

Îmi place METAMORFOZA d-voastră. Mă întreb acum: oare nu era mai bine să nu fi avut loc? :)

[Chris]

Prin jocuri de cuvinte se descrie schimbarea interioară! :))

[Gheorghe Cornel Rosca]

Bună Ziua!
Am început tot cu o "poezie" care încă mă reprezintă, încă mă defineşte şi încă poate să-mi fie soluţie la probleme.
Într-o vară senină, într-o mică excursie de sfârşit de săptămână, în Practica de vară fiind, în cadrul Liceului ... mi-a venit această "poezie". De aducere aminte a unor momente de excepţie. Pe vremea aceea abia îl descoperisem pe Theofil Simenschy cu al său Dicţionar de înţelepciune; aveam un stil laconic, asemenea unui ebos sau schiţe făcute în pripă, pe teren. 
Nu este singurul text "primit"; doar că eu eram "pe recepţie", mi-au plăcut şi le-am asimilat. Desigur, nu am pretenţii de autor, deşi la unele "am umblat" pe ici pe colo, dar pot fi numite texte de inspiraţie, cu "traducere" personalizată! 
Probabil că la aşa ceva se refereau scriitorii, când îşi solicitau Muza! Nu ştiu dacă mai este viabil acest obicei, căci şi eu simt nevoia unei solicitări înspre Muza mea din tinereţe. Poate că nu m-a părăsit; poate că trebuie să refac în alt mod, acel traseu care m-a inspirat atunci. 
Vă mulţumesc pentru îngăduinţă! Pentru mine încă este un text important, pe care nu-l pot plasa decât ca ... START! 
~ 
Cornelius, :)