mă voi boteza odată cu tine

[gina zaharia]

plimbam după mine un târg cu plumerii
trebuia să-l duc spre nordul inimii știam că vor coborî pustnicii să-l admire
poate foloseau seva la stâlpul luminii cine știe
eu nu voiam decât particule din strângerea de mână
răscolitoare până la scrumul zilei

era noapte așadar trebuia să sparg o oglindă
să-mi înfășor teama de cioburi
în fiecare stea cineva ținea un discurs nu înțelegeam nimic
cred că nu era pentru mine
adormisem în brațele tale înainte de a mă naște

mă înfrățisem cu trăsnetul să nu mă dezmierd în torente
ochii erau tociți de atâtea priviri pironite în zare ce mic ești omule acolo
aș putea să te prind în pumn să fii idealul meu microscopic
mă dor umerii de atâtea puncte invizibile

de ce lanțurile iau prin tine tribut
câte tonuri de cer ai brăzdat să mă-mbraci în ateu pe drumul liliacului?
m-ai învățat să zbor prin pieptul raiului
acum coboară în mare
mă voi boteza odată cu tine

[Corina Militaru]

Admirație și iar admirație! :)

Drag,

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Reverentele mele! cu pretuire,

[Sofia Sincă]

Gina, ce sunt acelea plumerii? Nu am găsit cuvântul în DEX. Apropiate doar, plumetite, plumânei. Înclin spre prima, adică plumetite care sunt broderii.

Apoi înţeleg sensul de a broda imagini fanteziste de dincolo de a ne naşte prin elemente suprarealiste, dar care ne orientează spre drumul realului, prin metafore extravagante, proprii ţie.

Am citit şi am călătorit cu tine!

Sofy

[Ana Ardeleanu]

"ochii erau tociţi de atâtea priviri pironite în zare ce mic eşti omule acolo"

dar versurile proaspete , frumoase şi mari

în zarea gândului...