Mă adun dintr-o scădere

[Denisa Curea-Popa]

Oftări zburaţi, v-ajungă azi şederea,
Aţi vestejit speranţelor coroana!
Desăvârşirii ascunzându-i pana,
Picioarelor nicicum nu luaţi puterea.

Mi s-a tot spus că timpu-nchide rana,
Că toate-s trecătoare, şi durerea,
Şi-amorul, bogăţia şi plăcerea,
Erup prin lume ca să-şi facă toana.

Bizare povârnişuri... dar ce lucru
Va trebui măruntul să îmbrace
Când şi triumful pare-adesea acru?

Cu sprinteni ochi, cu mâini destul dibace,
Splendori cuprind, un fruct de vară sacru
Pe ram plăpând, cu spiritul se coace.

[Denisa Curea-Popa]

Mihaela, eu te admir, eu! 

Mulțumesc! 

[Denisa Curea-Popa]

Domnule Katin, mă bucură semnul de lectură și apreciere, dar mă și tulbură un pic.

Considerație!

[Denisa Curea-Popa]

Cu bucurie-n suflet pentru că a plăcut, vă mulțumesc, doamna Ana! 

Vă aștept cu emoție mereu. Sunt aici să învăț de la cei pe care-i admir.

Mulțumesc! 

[Denisa Curea-Popa]

Mulțumesc, Nicoleta, pentru semnul de lectură și apreciere! 

Bucurii! 

[Mihaela Popa]

tare frumos, admirație!

[Mihai Katin]

De-i drept că sufletul din trup ne zboară
și-un altul găzduire
îi dă câteva zile,
ca, încă-o-dată viețuind, să moară,
o, doamna-mi bunăoară,
de frumoasă, la-întoarcere va fi la fel de crudă?
Dar mintea îmi strecoară
că se va-ntoarce-acasă
îndurătoare, bună, fără ciudă.
Cred, de va suferi această trudă,
că-i va fi milă, cum din nou se naște,
de moartea mea, ca un ace-o cunoaște.

Michelangelo sonetul 126......la un poem de exceptie  un alt comentariu  nu pot avea....

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Oftări, in lumea  noastră dibace!