Locul meu cu mărăcini

[Vezi blog]

Întotdeauna ţi-ai hrănit sufletul cu zvonuri
cuvinte vulgare agăţate de ramurile salcâmilor
sau în cel mai fericit caz scuipate pe trotuar
uneori te ia frica când le calci fără să-ţi dai seama
unii mor şi sunt jefuiţi de iubire
pleacă spre cer cu sufletul ciopârţit
ce dracu vrea lumea de la mine
faţa ei hâdă cu bale la gură de-atâta bârfit
mi-a săpat fântâni în ochi în căutare de cât mai multe lacrimi
mi-au pus sinceritatea la colţ asemeni unei prostituate
neajunsurile neamplinirile bucuriile micile pasiuni
toate încadrează o viaţă
mi-a băgat-o cineva în trup la naştere
fără s-o împacheteze după dorinţele mele
au lăsat colţurile pe-afară de care se-agaţă nebunii
vorbeşti de apăsarea inimii
a mea îţi simte până şi suspinul freamătul părului
oraşul e cel mai neprimitor dormitor
în care vrei să-ţi găseşti intimitatea liniştea
oraşul rămâne locul meu cu mărăcini
dincolo de el sufletul învaţă să respire

[Corina Militaru]

Să nu te recunosc! :) 

Expresiv! Mi-a plăcut!

[Ion Lazăr da Coza]

frica când > teama când

bale la

neîmplinirile          

Ceilalți. Iată iadul! ar fi spus Sartre.

Îmi place „iritabilitatea” asta.

da Coza

[x]

Angelina iti multumesc pentru apreciere!

Cu pretuire!

[x]

Multumesc Ana pentru popas si lectura!

Cu mare drag!

[Nădejde Angelina]

Un alt stil! Dacă nu era semnată nu vă recunoşteam! Mi-a plăcut şi asta, dar cele romantice, în stil clasic îmi merg la inimă!

[Ana Cîmpeanu]

suflet frământat, întrebări retorice, incertitudini, metafore frumoase

[x]

Luminita iti multumesc pentru trecere si semn!

Cu mare drag!