Elbe, nu focul
nu pământul unește
furnicile în mușuroi
trebuie să vrei să asculți
trebui să știi să asculți
cu urechile înfipte adânc
în cuvintele omului
care te roagă în gând
Elbe, nu aerul
nu apa strică
felia de pâine neînghițită
altul este făptașul
care aruncă
pâinea mucegăită
la tomberon
cu un zâmbet
atotștiutor
Elbe, nu timpul întârzie
adeziunea omului la om
Adaugă un comentariu
Îți mulțumesc frumos, Gina!
trebui să știi să asculți
cu urechile înfipte adânc
în cuvintele omului
care te roagă în gând
da!:)
și admirația dintotdeauna,
Vă mulțumesc frumos pentru lectură!
Cu drag,
Cristina
"...trebuie să vrei să asculți
trebui să știi să asculți
cu urechile înfipte adânc
în cuvintele omului
care te roagă în gând...
...nu timpul întârzie
adeziunea omului la om." Lecturat cu drag!
trebui să știi să asculți
cu urechile înfipte adânc
în cuvintele omului" Frumos!
Într-adevăr, nu timpul întârzie/ adeziunea omului la om, dar timpul e o scuză bună... și la îndemână!
Am citit cu drag.
da Coza
Placut popas intr-un suflet sensibil.
Drag,
Mulțumesc frumos!
Am luat aminte la gândurile tale!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE