La hramul satului

[Elena Mititelu]

La hramul satului

 ( Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil)

 

-  I –

Răsună clopotul şi toaca peste sat,

acum, în sfânta zi de sărbătoare,

deasupra noastră norii negri se despart

şi lasă cer senin până în zare…

 

Chemarea Domnului străbate-n unde lin,

cu lumânări şi jertfă ca străbunii,

făcându-şi semnul crucii, simbolul creştin,

ofrandă la altar aduc bătrânii.

 

Copiii cu smerenie în jur privesc.

La iconostas se roagă şi pun flori

Se-aude în surdină corul îngeresc,

liniştea, tămăia, Doamne-ţi dau fiori.

 

Arhanghelii ocrotitor din cer privesc,

spre credincioşii care se închină,

supuşi, în Casa Domnului şi-i pomenesc,

pe cei plecaţi spre locul cu lumină.

 

- II –

 

Se-ntorc acasă toţi, când slujba s-a sfârşit,

copiii mai cuminţi, fără fasoane,

gândind la liturghia ce s-a săvârşit,

bătrânii sprijinindu-se-n bastoane,

 

Aşteaptă-acum cu masa-ntinsă pentru hram,

pe cei poftiţi în grabă să sosească,

să-i ospăteze de la cei străini la neam,

la praznic – pe cei morţi să-i pomenească.

 

Sarmale zac în spuză-n oalele de lut,

iar zama fierbe-ncetişor pe plită,

colacii, pâinea, cozonacii s-au făcut,

friptura la ceaun e pregătită,

 

De Sfinţii Voievozi e sărbătoare-n sat,

băieţi şi fete-n cârduri se adună

şi-n ritmuri de fanfară, pe-nserat,

în Roata vieţii-nvârt hora străbună.

 

 

[Elena Mititelu]

da Coza, unde ai dreptate, ai! Am revenit şi-ţi mulţumesc din suflet pentru trecerea atentă! e mult mai bine acum!

Elena

[Elena Mititelu]

Ioana, mulţumesc pentru semnul de lectură!

[Elena Mititelu]

Sofy, satul meu îşi are hramul Sf. Voievozi Mihail şi Gavriil şi ce frumos era - mergeam la biserică cu bunica, acasă mama aşeza masa pentru invitaţi, se pomeneau morţii, apoi răsuna fanfara, lumea împletea cele sfinte cu cele lumeşti, patreceau, legau prietenii!!! acum se pierde totul cu manelele lor!

Cu bucuria vititei, Elena

[Elena Mititelu]

Doamne, Maria şi ce frumos era când eram copil!!! Păcat mare că se pierd tradiţiile! Mulţumesc, draga mea!

[Elena Mititelu]

Violeta, mă bucur că ai fost alături de mine la hramul satului, intrând în Roata vieţii! Mulţumesc!!

[Ion Lazăr da Coza]

Răsună clopotul şi toaca peste sat,

acum, în sfânta zi de sărbătoare,

deasupra noastră norii negri se despart

şi lasă cer senin până în zare…

 

Chemarea Domnului răsună-n unde lin.              de două ori răsună

Cu lumânări şi jertfă ca străbunii

făcându-şi semnul crucii, simbolul creştin,

ofrandă la altar aduc bătrânii.

 

Copiii cu smerenie în jur privesc –

La iconostas se roagă şi pun flori.

Se-aude în surdină corul îngeresc,

liniştea, tămăia, Doamne,-ţi dau fiori.

 

Arhanghelii ocrotitor din cer privesc

spre credincioşii care se închină

supuşi, în Casa Domnului, şi-i pomenesc

pe cei plecaţi spre locul cu lumină.

 

- II –

 

Se-ntorn acasă toţi, când slujba s-a sfârşit,     Se-ntorc acasă cacofonie!

copiii mai cuminţi, fără fasoane,

gândind la liturghia ce s-a săvârşit,

bătrânii sprijinindu-se-n bastoane,

 

Aşteaptă-acum cu masa-ntinsă pentru hram,

pe cei poftiţi în grabă să sosească,

să-i ospăteze de la cei străini la neam,

la praznic – pe cei morţi să-i pomenească.

 

În spuză zac sarmale-n oalele de lut,

iar zama fierbe-ncetişor pe plită,

colacii, pâinea, cozonacii s-au făcut,

friptura la ceaun e pregătită,

 

De Sfinţii Voievozi e sărbătoare-n sat,

băieţi şi fete-n cete se adună

şi-n ritmuri de fanfară, pe-nserat,

în Roata vieţii-nvârt hora străbună.

Am scos/pus câteva virgule, după caz. Plus mici observații. ...Părerea mea.

Poezia e cumințică, are iz patriarhal.

da Coza

[zadic ioana]

Frumoase versuri. Felicitari !

[Sofia Sincă]

Am citit cu plăcere, versurile tale luminoase la zi de sărbătoare.

Sofy cu afecţiune!

[Belean Maria Ileana]

ne amintim cu atata dragoste de acele vremuri, le iubim si ne aduc caldura in suflete... felicitari draga Elena!

[Elena Mititelu]

Mulţumesc, Gina!