JUMĂTĂȚII MELE, FIERBINTE, DE STEA.

[OANA STEFAN VALENTIN]

Când în genunchi uscați, adânc mă îngropa

Durerea spin, a crucii mele grele dintre umeri

Mi te-ai născut, ca vis și caldă foc, tu steaua mea

Și ai avut răbdare, ca nașterea să-mi numeri.

 

Pe când, cu părul smuls, din trunchi și fără vină

Ecoul mă lovea morbid cu dinții de pereți și știrb

Tu mi-ai udat căsuța albă din copac, la rădăcină

Cu smirnă albă, fum de-încredințat și dulce nimb.

 

Când foamea de prea viu mă transforma în țintă

Și când durerea cruntă, gust nici nu mai avea

Ai copt, tu inimioara mea de mâine, o plăcintă

Să gust fierbinte, bucată dulce, dragă dintr-o stea.

 

Și când am vrut să-ți cânt amar de dor și despre jale

Mi te-ai ivit aievea, în gara aceea fără liste de plecare

Erai tu roata mea întreagă, lipsă, a carului cel mare

Bucată dintr-o stea știută, fierbinte, timp uimit, pe care

 

Te voi iubi continuu și fără de sfârșit!

 

02 12 2012

ȘTEFAN OANĂ

[OANA STEFAN VALENTIN]

Cu mare drag VOUA!!! Cu imbratisari!

[Sofia Sincă]

Susţin ce spune Gerra, Stefan. Ţi-ai dorit o poezie clasică amplă, dar versul lung se ţine greu, iar rima dacă nu e perfectă îi şterge din muzicalitate. Ritmul dacă nu are silabele corespunzătoare şi accentul pe silabe, o face să şchipete. Aceste trei incoveniente se găsesc în poezia ta. Mesaj există, fond la fel, însă mai e de lucrat la formă. Dar dacă aşa ţi-a venit... este altă poveste :))

Cu stimă!

[chindea maria elena]

"și știrb" şi "de dor"  - dublarea unor litere în cuvinte alăturate  e de evitat! Nu mă dau vreo expertă, dar când citeşti cu voce tare poezia există sincope în curgerea armoniasă a poveştii! Când aproape tragi  bâlbe când le reciţi, ceva nu-i în ordine! Şi asta e valabil şi la poezia în vers alb - darămite la cea în vers clasic!... Cred că mai trebuie şlefuită puţin poema ta! Altfel, îmi plăcu poezia ta! Drag, Gerra