Prin tine curge infinitul
şi infinitul meu... eşti tu;
de mii de ori trăit-ai răstignitul
ca să renaşti din da şi nu.
Un da albastru, făr’ de vină,
se-aşterne în ochii tăi zdrobiţi
de greutatea anilor-lumină
ce zac pe drumuri înrobiţi.
Un nu făţarnic, înnegrit
de-atâta întuneric mintenal,
îşi face loc pe treapta de granit...
Inima-i grea, cât un quintal!
Prin inimile tale gri-albastre,
îşi află locul tremurânde
tăceri de lut, pierdute astre,
ce zboară în neguri fumegânde.
O inimă de piatră, ţii în dinţi
şi scrii cu ea destine crunte,
ţi-a fost încredinţată de părinţi
atunci, când te năşteai din munte!
Inimi de foc... tu, ai în mână,
te lupţi cu binele, cu răul...
a scoate apa din fântână!
Nu vezi că în fântână este hăul?
Nu vezi, nu simţi, nu poţi spera
şi, poate, nici nu vrei să mori...
De ce, atunci, etcetera...?
De ce renaşti de mii de ori?
De ce mă întrebi ca într-o doară,
când cred că am uitat deja,
de unde vin şi încotro, bunăoară,
eu însămi nedorind iar a afla?
De ce nu îmi laşi sărutul tău
drept un răspuns universal,
de ce, la bine şi la rău,
eşti lângă mine, sfânt vasal?
De ce nu îmi dai un strop de apă
din ‘cea fântână otrăvită?
Atâta dragoste să încapă
în trupul tău de iarbă, de răchită?
Sau… poate încă n-am aflat
că te-am pierdut cândva prin ceruri
şi stând acolo, bosumflat,
mă laşi să îmi fie frig prin ieruri?
Aştept să îmi dai, chiar azi, răspuns!
Şi, te mai rog, fii bun cu mine!
Am suferit, îmi e de-ajuns...
Mă ia în cer, mă ia la tine!
De vrei ca să cobori puţin
spre mine - mâna întinzând,
îţi interzic, drag cabotin!...
Doar eşti mereu în al meu gând!
Deschide poarta de cleştar!
Separă munţii reci în două
ca amintirea din pahar
să curgă în noi, doi bobi de rouă;
să nu se piardă nici un strop
din tot ce-a fost şi va să fie!
Azi, tu renaşti în iarba de isop
iar eu renasc... în ciocârlie!
Şi, vom porni colinda lumii...
Şi, vom avea ce povesti...
Şi, vor veni spre noi postumii
să ceară verbul a muri,
să îşi capete un drept la moarte
căci viaţa le a fost furată...
Ei, nu avut-au nicicând parte
de da, de nu, de-o zi curată.
Să îşi capete un drept la viaţă,
căci morţile le-au fost ucise
de frici ce, lunecând pe gheaţă,
s-au răstignit peste-a’ lor vise
şi, fricile-au purces la vale,
fără să întrebe în stânga, în dreapta,
ba, le-au furat şi dor, şi jale...
Eu cred că le-au furat şi soarta!
Or, dacă nu mai poţi să mori
şi dacă nu mai poţi visa,
fă-te pe câmp un stâlp de ciori
căci el stă drept, nu dispera!
Sau, fă-te buruiană în drum,
ori şarpe rece sub pământ,
dar nu fii focul fără fum
ce n-a simţit că-i stins de vânt...
Şi, vom porni colinda în zare
când mai în grabă, când domol...
Un infinit care nu doare...
Un infinit în cheia sol!
(14.02.2016)
Adaugă un comentariu
Stimată Doamnă Vasilisia Lazăr (da Coza),
Ca întotdeauna, vă respect părerea și mă bucur că vă aplecați cu profesionalism asupra versurilor mele!
Cu gratitudine,
Lhana ROMA-NOVA
Stimate Domn Ion Lazăr da Coza,
Vă mulțumesc pentru sugestii!
Cu tot respectul,
Lhana ROMA-NOVA
Stimată Doamnă Valeria Merca,
Vă mulțumesc frumos pentru observații!
Cu considerație,
Lhana ROMA-NOVA
De refăcut. Puțin și bun!
Ca exercițiu, la prima mână, da.
da Coza
Infinit... de lung acest text. O poezie necesită multă atenție din partea celui care o zămislește, necesită reveniri pe text, ajustări. Poezia trebuie să producă emoție. Nu e o poveste inventată.
În penultima strofă, penultimul vers de corectat: „nu fi focul”.
Ultima strofă e într-adevăr, reușită. Dacă erau două, trei asemenea, care să o preceadă, aveam de-a face cu o poezie.
Am citit cu interes.
Oricum, nu trebuie să renunţaţi la această poezie. Lucrată cu atenţie poate avea substanţă şi valoare. Finalul mi-a plăcut enorm. "Şi vom porni colinda-n zare/ când mai în grabă, când domol/ Un infinit care nu doare/ Un infinit în cheia Sol". Superb!
Stimate Domn Suchoverschi Gheorghe,
Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a îmi puncta negativul! Cu siguranță, îmi este de ajutor...
Cu respect,
Lhana ROMA-NOVA
Poate că greşesc dar părerea mea este că dacă ar fi fost mai scurtă şi mai concisă (se pot spune multe în puţine cuvinte) poate ar fi avut mai multă substanţă. Vorbăria multă ca o formă fără fond scade din valoarea poeziei. Părerea mea. "Multum in parve" este o sintagmă pe care o consider valabilă şi astăzi, şi oricând.
Fără supărare, dacă aceasta este poezie eu sunt împăratul Japoniei. Şi neverosimil de lungă, cu foarte multe ruperi de ritm, iar rimele unele vai de mama lor. Rimează a cu a, i cu i... Poeziile anterioare erau ceva mai bune. De obicei un poet progresează, nu regresează.
Ca o simplă întrebare, chiar vă place strofa:
De ce mă întrebi ca într-o doară,
când cred că am uitat deja,
de unde vin şi încotro, bunăoară,
eu însămi nedorind iar a afla?
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE