Și preț de-o clipă albastra urbe a plutit

[gabriel cristea]

S-a îmbrăcat în rochie de seară Tulcea și,
răsfățată-n vânt de viile lumini,
își lunecă statui și acuarele
peste fântâni arteziene moțăind.
Cu pasul doamnelor de naltă clasă
își lasă voluptatea umbrelor pe străzi
- par sânii arcuiți corăbii ce se nalță
pe zidul felinarelor, ca niște prăzi.
Manșete din acvatice dantele
îi văluresc esențe de parnas
- se-aude fantomatic vechiul vals
al Dunării curgând fanfară militară...

Un vis de iederă se-ncolăcește lacom
pe foișoru-mpovărat de gând;
Vântoșii clopoței, înfiorați de val,
sunt fabuloase frunzișuri murmurând;
Și Dunărea se zvârcolește-n albii.

S-a îmbrăcat în rochie de seară Tulcea,
iar scânteinda noapte a murit;
Se-ngână zorile pe străzile-zorele
și preț de-o clipă albastra urbe a plutit.

[Valeria Merca]

Frumos, melodios! Construcții / imagini poetice strălucitoare!

Cu plăcerea lecturii

[Mihaela Popa]

expresiv, muzical, frumos!

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, doamnă Sofia Sincă!

[Sofia Sincă]

Tulcea - orașul de la Dunăre, de la delta Dunării, cântat într-un poem liber, dar care sună dumnezeiește. Nu știi unde e rima... dar știi unde e muzica pe care o așează poetul printre versuri. Urbea în straie de mare clasă stă de pază la malurile fluviului.

Manșete din acvatice dantele
îi văluresc esențe de parnas
- se-aude fantomatic vechiul vals
al Dunării curgând fanfară militară...

Deosebită apreciere,

Sofi