hibernala

[nicolae vaduva]

 

cad zăpezi; trec pluguri și răstoarnă

brazde albe, grele, de bumbac;

se-ntoarce frigul; în ficat e iarnă,

flori de gheață se ițesc ceac-pac...

 

fandoseli opace; azi, cu hanorac,

tremură în umblet o licoarnă;

cad zăpezi; de-al dracu, iarăși, fac

duș cu prelungirea toamnei, doamnă...

 

dus-întors, sub apăsari, pe frunte

păsări suple năvălesc șuvoi;

aripi de-amintiri încearcă-o punte,

destinzându-și arcul gândului, apoi,

pe drumul troienit și alb, de munte,

ne ajung la uși, încremenite, sloi...

 

[Vasilisia Lazăr]

Mesaj și metaforă. Nu și prozodie. :)

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie cu bocanci de plumb.

da Coza

[Valeria Merca]

Cred că în titlu ați vrut să spuneți hibernală. 

Ruperile de ritm (puține la număr) sunt trecute cu vederea, luând în considerare sentimentele și ideile izvorâte din propria personalitate, care se manifestă conform cu ele înseși, deci într-o formă proprie. Mi-a plăcut această hibernală și am citit cu mare drag, 

[Mihaela Suciu]

de-al dracu, iarăși, fac

duș cu prelungirea toamnei, doamnă... sunt în asentiment cu poetul, trecutul îl privesc cu recunoștință pentru toate experimentele, pentru toți oamenii pe care i-am întânit pentru o clipă, un sezon sau o viață... și visez primăvară! Acum, mă bucur de prezența dumneavoastră domnule Văduva, pentru că prezentul trebuie trăit din plin, el ne umple cupa și ce-am sorbit e trecut și ce vom sorbi e doar o promisiune. Mulțumesc pentru clipa asta!

[Sofia Sincă]

Versurile ițesc sentimentul de umbrire a vieții, a trecerii în hibernare, trecere la vârsta senectuții, de fapt adevărul despre viață. Iarna fiind închiderea ciclului.

Bine, frumos ai folosit simboluri prin care se sugerează fenomenul, cuvintelor atribuindu-li-se puteri fantastice în forme poetice concentrate.
Am citit cu multă plăcere,

Sofi