gelem gelem

[petrut dan]

doar seara asta luna privește-ngândurată

iubita mea preface din flori şi ape vânt

să nu mă lase morții o vrajă îmi arată

pe unde-mi leagă soarta la capăt de pământ

 

îmi port blestemul singur cu părul lung şi moale

doar trupul ei mă-mbată cum cel mai nobil fân

pe caii mei ca fraţii zburând spre câmpuri goale

mai bine-mi scuip în suflet decât să am stăpân

 

se-nchină toți bătrânii ceaunelor m-or plânge

copii desculţi prin lume căutători de fier

în viața asta totuși eu nu-i mai pot ajunge

pe îngerii din şatra pornită-n zori spre cer

 

mă drăcuie de-acuma și-n somnu-i pe furate

mai stau cu spaimă încă i-aș spune c-o iubesc

chiar praful de-ar rămâne din vorbe și din toate

pe limba ei cea dulce de tei moldovenesc

 

mă ceartă unchii verii cum șed proptit în flintă

stric lanțul meu din aur îmi lasă ochii scurși

în drum spre libertate cui ar voi s-o mintă

i-aș vinde pe nimica perechea mea de urși

și-mi dă să beau argintul din lunile cu iele

pe munţi ne duce murgul fugari ce suntem noi

petrecem noaptea nunţii sub lumânări de stele

descântecul iubirii ne-ajunge pe-amândoi

gelem gelem iubito căci lungone dromentza

plecaţi spre rai femeie doi bahtale romentza

[petrut dan]

Bună, Amanda, cred că e f simplu, acolo așa este am corectat ''mintă'' nu mint cine vrea să mintă libertatea sunt cei care vor să ți-o răpească sau fure, că de aia e poezie să poți folosi sugestii, iar cititorul să-și imagineze nu să ia de la sine înțeles ca la proză de ex, și de ce nu crezi că un proprietar de urși să nu fure, cumva una o exclude pe cealaltă, stai liniștită, că nu le-am inventat eu, vorba lui Tudor Barbu că '' nu vreau să merg cu proștii la tribunal'', în fine nu este un poem despre ocupația lor ci despre viața lor sub o anume ocupație!)

 

[Amanda Spulber]

A trebuit să caut expresiile și cred că am înțeles ce înseamnă. Îmi place ritmul, îmi place referirea la filmul lui Emil Loteanu, mai ales că e printre filmele preferate de mama. M-a pus să-l caut acum vreo câțiva ani și chiar de a durat mult, a meritat. E fascinant.
Totuși, nu am înțeles. Este "mint" sau "mintă" ? Rima ar spune "mintă". Dar de ce să le dai cadou o pereche de urși unora care vor să mintă libertatea? Nu se potrivește nici dacă vor să o minți tu. Mă rog, nu tu, personajul. Nici urșii nu prea se află în proprietatea unui hoț de cai. În fine, prea despic firul în 4. :)

[petrut dan]

-Alex, mulțumesc de vizită, mă bucur să te văd! Seară minunată, salută și pe  Costin!)

-Gabi, și ție mulțumiri, cu prietenie! Apreciez, omule!)

[bolache alexandru]

O poezie frumoasă, un amestec lingvistic și descriptiv furat din șatră. Am citit cu plăcere!

[gabriel cristea]

Minunat poem, Dane! Are nerv, mister și-o frumusețe de-armăsar lucind în soare! 

[petrut dan]

Ana, când vreodată să mă supăr eu pe tine care, sincer, îmi ești așa dragă!) Să știi că nu sufăr foarte tare de mine, nu am impresii sau pretenții absurde, consider că ne apropie aceeași iubire pentru cuvântul scris și pentru frumos, știu că toată lumea citește și-mi asum, ești printre puținele persoane cu care mi-ar plăcea să beau o cafea! Cu tine, cu Vasilisia și cu cine vreți voi, că eu nu mai știu pe cine sa invit, să nu fie o alegere imposibilă!))))) Nu mă supăr niciodată pe tine, ești un om bun, chiar dacă ai și tu momente când spargi farfurii! Cu drag!

[petrut dan]

- Bine, doamnă, am schimbat, atât lucru puteai să faci și tu, Ana!)

- Vasilisia, mă bucur că ți-a plăcut, parcă l-ai rescris! Și mă bucur și de restul! Seară minunată să ai!

- Manuela, mulțumesc, o să am, nu vrem să moară cineva din dragoste rănit/ă!))

[Vasilisia Lazăr]

Un minunat poem care are ca punct de plecare Imnul rromilor, „Gelem, gelem”, dar care, în stilul tău caracteristic, l-ai închinat iubirii. Citind și iar citind și recitind încă de mai multe ori, mă cuprinde parcă și pe mine acel dor de libertate pentru care țiganii și-ar da și viața. De fapt, încă din copilărie, am nutrit un sentiment aparte pentru aceștia și mă uitam, cu jind, ori de câte ori, căruțele cu coviltir treceau pe strada noastră. Odată, și nu e glumă, aveam aproape 4 ani, părinții mei nu-mi dăruiseră încă vreun frate sau vreo soră și eu tânjeam după asta și, mai ales că tata îmi repeta de multe ori că m-au cumpărat de la țigani (greșeală pe care au remediat-o urgent la acel moment), deci, cum spuneam, odată treceau niște căruțe cu țigani pe drumul nostru și, bineînțeles, erau și mulți puradei cu care eu tânjeam să mă joc, m-am luat după ei și cred că aș fi plecat cu aceștia dacă mă luau. :)) Când am văzut pentru prima dată „Șatra”, am trăit iarăși niște sentimente inexplicabile. Cine știe, poate în vreo altă viață, oi fi fost și eu... vreo Rada.:)) Iar poezia ta, acum, m-a adus în aceeași stare. Poate pentru că îmi doresc, în străfundul sufletului, acea libertate, acea indiferență pentru ziua de mâine, dar, mai ales, acea patimă a lor... În toate și, mai ales, în iubire. Aș vrea să pot așa. Să mă pot lăsa purtată de drumuri și de vânt. :) Vorbesc de țiganii veritabili, dacă or mai fi. Cei pur-sânge. :)

Aplaud și această poezie ca și pe restul. 

mă drăcuie de-acuma și-n somnu-i pe furate

mai stau cu spaimă încă i-aș spune c-o iubesc

chiar praful de-ar rămâne din vorbe și din toate

pe limba ei cea dulce de tei moldovenesc

 

mă ceartă unchii verii cum șed proptit în flintă

stric lanțul meu din aur îmi lasă ochii scurși

în drum spre libertate cui ar voi s-o mint

aș vinde pe nimica perechea mea de urși

și-mi dă să beau argintul din lunile cu iele

pe munţi ne duce murgul fugari ce suntem noi

petrecem noaptea nunţii sub lumânări de stele

descântecul iubirii ne-ajunge pe-amândoi

Și ce final!

Superb!

Cândva, am scris și eu o poezie despre ei, dar nu am făcut-o deloc publică. Aceasta e ultima strofă:

Aşa e viaţa lor nomadă
Şi nu pot locului să şadă.
O lume din alt timp culeasă,
Ce drumul, veşnic, îi e casă.

[Vasilisia Lazăr]

Shukar! M-ai topit. Revin după ce dorm. E de lucru aici. 

[Manuela Munteanu]

Șucar, pralo!!! Avem intensitate, nerv, mister, imagini de poveste câte vrei, un curs surprinzător, de la firesc, la ireal. Mai spun? Nu. PS: Ai grijă cu flinta aceea. Să-i tragi bine piedica! :)