Gânduri

[Gabriela Raucă]

Gândule, cu gust de plânset și dorință de uitare,
Ai pierdut din prospețimea ce te prefăcea în vis,
Nopților, dai întuneric și-adâncime de abis,
Transformând apropierea într-o lungă depărtare.

.

Ochilor le-ai luat sclipirea și lumina din privire,
Lacrima de bucurie, cu tristețe-ai tulburat,
Spiritul copilăriei, în durere-ai preschimbat
Și-ai făcut, din multe clipe, mohorâtă amintire.

.

Nu mai ești, ca-ntotdeauna, o cărare colindată
Doar de suflete curate, înainte și-napoi,
Mesager de bucurie, de la noi și către noi,
Nu mai ai putere-n tine să mai fii, ca altădată.

.

Gândule, alungă plânsul și înlătură uitarea,
Dăruiește bunătate, către oameni fii deschis,
Îți recapată puterea de-a te preschimba în vis,
Cu speranță te îmbracă și ignoră depărtarea!

[Gabriela Raucă]

Îți mulțumesc, Dan, pentru atenția acordată versurilor mele și pentru frumosul comentariu. Mă bucură aprecierile tale!

[Gabriela Raucă]

Îți mulțumesc, Grig, pentru lecturarea versurilor mele și pentru frumosul comentariu!

[Gabriela Raucă]

Vasilisia, tu mă cunoști, știi și înțelegi gândurile mele, dincolo de cuvinte. Îți mulțumesc pentru lectură și acomentariu. De fiecare dată pătrunzi în sufletul meu.

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc din toată inima, domnule Cicu, pentru un astfel de comentariu! M-a impresionat atenția pe care ați acordat-o versurilor mele.

[Gabriela Raucă]

Vă mulțumesc, domnule Corneliu Neagu, pentru lectură și comentariu!

[petrut dan]

Gânduri așternute frumos și puse în legătură cu anumite momente ce ne marchează și ne rămân imprimate în suflet și ne conduc mai departe pașii prin viață, un poem ce are până la final un mesaj mobilizator, semn că nu este chiar atât de greu să simțim puterea gândului care parafrazând un citat celebru, la fel ca și credința/încrederea poate muta munții din loc, mi-a plăcut Gabriela, cu drag!

 

[Grig Salvan]

Un imn pentru puritatea gândului, pentru puterea gândului de a înlătura răul și de a instaura o lume a bunătății și iubirii. O frumoasă chemare de a ne folosi de puterea transformatoare a gândului.

[Vasilisia Lazăr]

Gabriela, poemul tău e pătruns de o nelinişte plămădită în cântec ca o rostire firească a sinelui, o nelinişte transformată într-un pilon pe care ți-ai aşezat trăirile. Tristeţea aduce cu ea melancolie şi meditaţie dând naştere unei senzaţii de inutil, de zădărnicie... E doar o stare, fiindcă există momente în viață în care ne simțim în vârful unui munte, alteori într-un abis din care credem că n-o să mai vedem niciodată lumina și, de foarte multe ori, într-un trenuleț emoțional aflat la jumatatea traseului dintre cele două extreme. Tu, în acest poem, te afli în acel trenuleț, fiindcă finalul te îndepărtează de abisul gândurilor negre, e ca o trezire, ca o ridicare de jos. Dar cum altfel ar putea fi un poet, dacă nu ar fi preocupat să surprindă o mare diversitate de trăiri interioare precum iubirea, neliniştea, tristeţea, durerea, regretul, zbuciumul sufletesc - teme şi motive poetice ale oricărui creator de frumos? Frumos și curgător poemul tău, mi-a plăcut mult să-l citesc, felicitări!

[Tudor Cicu]

Poemele despre gândurile noastre, care (de fel) vin în clipele cu multă tristețe, sunt ca primele bătăi în gongul unui timp perpetuu din astfel de înfundături ale vremii, semn că ne-am lăsat furați precum feciorul de împărat din povestea lui Ispirescu, în acel tărâm de ruine psihanalitice, amintirile.  Atenţia ne este la sunetul gongului, nu la priveliştea pe care o va dezveli cortina gândurilor. Dedublarea eului – prefacerea/asta a lucrurilor, e un mod de a deturna atenţia cititorului de la firesc, pentru a-l transpune în lumea virtuală a imaginaţiei, nu pentru a lămuri, ci pentru a prelungi ieşirea din labirintul cu miracole. Întrebarea lui Gaugain, din vestitul tablou tahitian, nu a lămurit care e rostul venirii omului pe lume, la ce slujesc demersurile sale, sentimentele, ideile și bucuriile acestei vieți trec ca umbra și ca visul (mai ales gândurile ce tot se duc „într-o lungă depărtare”) -, sau „se veștejesc ca floarea câmpului”, cum grăia iscusitul hidalgo, bunul cavaler de la Mancha. Și ce frumos o spunea poetul nepereche: „Iar te-ai cufundat în stele/Și în nori și-n ceruri nalte?” Dar când un poem de trimite cu alte „gânduri” la altele... atunci poetul/poeta și-a făcut menirea, nu?  

[Corneliu Neagu]

Gândul, acest miracol dumnezeiesc ce se deplasează cu viteză infinită, a căpătat în această creație lirică strălucirea unui diamant pe care numai cei chemați îl pot descoperi în cutele virtualității!