Gânditor și-nfipt în maluri

[gabriel cristea]

Înstelatul Istru doarme

sub molaticele valuri;

Blând, dinspre Pădurea Neagră, 

curg balaurii de ceață 

- fantomatice corăbii;

Lunca pleoapa își închide,

fine brume o-nfioară;

Bărcile pietrificate 

tac și-ascultă cum se-nalță, 

printre-obscurele hățișuri, 

microscopice cristale. 

Parcă sunt venite-,aievea, 

din străvechile obârșii

unde stalagmite-s moșii. 

Gânditor și-nfipt în maluri, 

sunt vlăstarul nemișcării...

Sevele din rădăcină

curg ca melcii-ntr-un descântec;

Nicio frunză nu mai plânge

putrezirea ei târzie;

Suveran, prin mâgla densă, 

vântul a-ncetat să fie;

Pasul nu ține cărarea

prin sălbatica dumbravă, 

ci mă nalț pe catalige, 

să-nțeleg cum simt copacii

printre voaluri albe, albe, 

desfăcute-n miezul nopții. 

Se aud topiți balauri

peste-altarele de ramuri;

Și-atunci tac sub limpezimea

răsucind pe albe  fusuri

constelatele bazilici.

[chindea maria elena]

Frâng genunchi de admirație pentru extaticul tablou! Reverență, POETE!

[Mihai Katin]

Gânditor și-nfipt în maluri, 

sunt vlăstarul nemișcării...

Sevele din rădăcină

curg ca melcii-ntr-un descântec;

Nicio frunză nu mai plânge

putrezirea ei târzie;

Se aud topiți balauri

peste-altarele de ramuri;   reperele  fundamentale  ale  unei   mitologii naturale  din  care  se naste  mirific  un  Eden  liric  extraordinar!