Fericitul meu amic

[PERJU LAURENTIU VIOREL]

Un amic mi-a zis odată

Că-ntr-un sat de prin Banat,

A-ntâlnit un "drac" de fată

Care rău l-a tulburat.

Tare trist a fost, dat gata 

Cam un an și jumătate,

Când s-a întâlnit cu fata

La un curs, la facultate.

S-au privit, atât a fost,

El deloc nu i-a vorbit

Dar și-a spus: nu are rost,

Sigur are un iubit.

Chiar așa s-a întâmplat,

Când din nou s-au întâlnit,

Se plimba cu un baiat

Braț la braț, cu-al ei iubit.

Când cei doi s-au despărțit

Și cum fata l-a pupat,

Ca un tigru a sărit,

Parcă ar fi fost turbat.

Și-atunci bun amicul meu

I-a spus ca e-ndrăgostit,

Și ca tare-i pare rău

Că ea are un iubit.

Și râzând fata i-a spus,

Da, desigur ai dreptate,

Și mă bucur chiar nespus,

Ești gelos pe al meu frate.

Am aflat  că-s fericiți,

Astăzi sunt  patru cu toți,

Să trăiască mulțumiți

Și să aibă și nepoți.

Perju Laurentiu Viorel

07.07.2020

[Grig Salvan]

O mică butadă, simplă, dar amuzantă, care ne mai descrețește frunțile împovărate de gânduri apăsătoare

[Chris]

gelozia i-a curajul marturisirii sentimentelor. este un vers sprinten, poezia ca o anecdota...

[PERJU LAURENTIU VIOREL]

Doamnă Vasilisia Lazăr,vă mulțumesc pentru comentariu și apreciere. Cu voia dumneavoastră aș adăuga:

În tinerețe ne grăbim

Și uneori greșim,

Cu vârsta mult mai multe știm,

Și ne mai liniștim.

[Vasilisia Lazăr]

O mică poveste în versuri în care gelozia se dovedește mai grăbită decât adevărul. Hazul vine tocmai din răsturnarea de situație: presupusul rival era fratele fetei, iar drama amicului se transformă într-o frumoasă poveste de familie. Un text sprinten, cu poantă bine păstrată până aproape de final și cu un gând simpatic în subtext: uneori suferim zdravăn din pricina propriilor presupuneri. Ritmul și rima sunt bine stăpânite. M-a destins.