Fereastră peste timp

[Corneliu Neagu]

N-a fost, desigur, pură întâmplare

că ai venit atunci la început de mai –

în ochi aveai doar semne de-ntrebare,

din vorbele-ți rostite se năștea un rai.

Mă-nvăluiau cu-o vrajă absolută

curgând spre mine-n valuri, ca un vis,

cădeam vrăjit sub arcul de volută,

aprins în ochii tăi, căzuți din paradis.

Dar m-ai cuprins la pieptul tău, deodată,

mă rătăceam pe-o margine de infinit –

când m-ai lăsat din brațe-ndată m-am trezit,

privind buimac spre bolta înstelată.

A fost prea scurtă întâlnirea noastră,

mă-ntreb acum: ce-aș mai putea păstra din ea? –

doar chipul tău pe-a timpului fereastră,

deschisă-n amintiri cu raza dintr-o stea.

Erau pe drum vacanțele de vară,

cântau fanfarele în parcul regăsit,

un tren nebun tocmai sosea în gară

când soarele, pe deal, pleca spre asfințit.

Te-ai dus cu trenu-n lunga ta vacanță,

doar umbra ți-a rămas lipită de peron,

plutea-n văzduh, venind din ultimul vagon,

parfumul tău, cu-o ultimă speranță.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimată doamnă Vasilisia Lazăr, pentru timpul acordat versurilor mele, lăsând aici un comentariu cu o tălmăcire ce sintetizează mesajul transmis de autor cititorilor săi! Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

O fereastră prin care răzbate imaginea/amintirea unui tren nebun care a luat cu el într-un drum fără întoarcere ceva ce-ar fi putut să fie... Frumos redat acest tablou-sentiment.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, doamnă Mioara Manoilă!

[Corneliu Neagu]

Partir c'est murir un peut! spunea Victor Hugo. Eu adaug, rester aussi! ( a pleca înseamnă a muri puțin, dar și a rămâne este la fel!). Mulțumesc prietene Petruț Dan pentru acest comentariu frumos! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc frumos Liliana Popa, onorat!

[Mioara Manoilă]

Foarte frumos!

[petrut dan]

Câteva imagini frumoase, sugestive și foarte plăcute vizual, emoționante de fapt, mi-a plăcut sugestia cu parfumul din ultimul vagon, ceea ce sugerează că și ea a străbătut toate celelalte vagoane ca să păstreze legătura cu cel rămas pe peron, pentru că, nu-i așa, pentru cel care rămâne este cel mai greu! Frumos!

[Mihaela Popa]

nostalgic, trist, dar frumos scris