Fabula puterii

[Ionel Mony Constantin]

În rai sau în alt loc îndepărtat,
Când primul om fusese modelat,
La scurtă vreme s-a iscat scandal
Ce s-a extins la modul trivial
Când părţi din organismul omenesc
Au declarat în public că-şi doresc
Să aibă-n corp un rol conducător
Proporţional cu importaţa lor
Şi au argumentat sau presupus
De ce se cred din toate mai presus...

Eu, spuse inima, nu fiţi netoţi,
De mă opresc, pot să-i omor pe toţi.
Picioarele au prins a se văita
De nu am fi, voi cum v-aţi deplasa?
Iar ochii s-au închis: Când nu vedeţi
Vă veţi loviţi cu capul de pereţi.
Chiar şi organul... prinse a bârfi
Voi fără mine nu v-aţi înmulţi !
Dar când rahatul rău mirositor
Ceru să fie pus  în fruntea lor,
Fiind de toată lumea huiduit,
S-a-ntors în c... şi nu a mai ieşit.
Şi, rămânând acolo, supărat,
Întregul organism s-a constipat,
A funcţionat aiurea, fără rost

Şi-a început să se comporte prost.

Mai multă vreme corpul s-a opus,
Însă vâzând că răul s-a produs

Şi că mirosu-i generalizat
Au hotărât să-l facă... împărat.
MORALA
Cu aşa morală dacă are chef
Orice rahat poate ajunge şef.

[Ion Lazăr da Coza]

Să le trăiască, că și al nostru trăiește.

da Coza

[Rădița Răpeanu]

Big like! Adevărul nu are miros! Chiar și Pascal a murit din cauza unui grăunte! Și dacă stăm să chibzuim, nu prea avem cum să prindem un rahat de partea lui curată!

[Valeria Merca]

Of! Vai! Brr! 

Morala, mai ales morala e reușită. :) 

[Sofia Sincă]

Ucigătoare fabulă! Are consistență, are sarcasm și umor. Cam urât mirositoare... dar asta a dorit autorul.

Interesant!

Sofi

[Ionel Mony Constantin]

 Întreabă-l pe rahat! el se comporta aici ca Werner vrea neapărat să devină şef