In Africa, unde am stabilit decorul,
Trăia un leu care iubea umorul,
Având la curte pentru bunul plac
Un caraghioz asemeni lui Bendeac,
Un biet bufon, un cabotin flecar
Venit din Europa: un măgar,
De care regele s-a ataşat încât,
Punându-i o medalie de gât,
Fiindcă îl amuzase zi de zi
Cu numere de stand up - comedy,
L-a avansat printr-un decret regal
Şi la numit Măgarul Personal.
Aşa e când te paşte ghinionul
La scurtă vreme a murit bufonul
Şi postul a rămas neocupat.
Deci regele atunci a desemnat
Un Mare Juriu cu mandatul clar
Să promoveze pe un alt măgar.
Zis şi făcut, dar cum s-a întâmplat
Că nimeni dintre ei n-a observat
Când finalist după regulament
A devenit un linx impertinent.
Iar leul s-a-nfuriat cumplit:
-Ce v-am cerut şi uite ce-a ieşit
Şi l-a admonestat pe candidat:
Să pleci de aici, ai fost eliminat
Voi anula concursul evident.
-Măria ta, aşteaptă un moment
Am să-ţi prezint un număr special
Pe care l-am gândit pentru trial.
Vrând să arăt în public tuturor
Că şi un linx poate avea umor.
Şi dintr-un salt s-a îndreptat spre leu
Aici nu voi mai comenta nici eu.
Nici juriul n-a putut să zică pâs
Văzând cum moare regele de... râs.
Adaugă un comentariu
Și eu care credeam că leul moare de inflație...
da Coza
Curat umor! Plin de sevă, de ingeniozitate și originalitate.
Felicitări!
Sofi
Ingenioasă fabulă. Are toate ingredientele necesare. :)
Am citit cu plăcere
(Vreau să arăt în public tuturor sau Voi arăta în public tuturor - cred că a vrut să se spună; e o structură pleonastică aici; poate schimbați acest vers)
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE