Fabula umorului

[Ionel Mony Constantin]

In Africa, unde am stabilit decorul,
Trăia un leu care iubea umorul,
Având la curte pentru bunul plac
Un caraghioz asemeni lui Bendeac,
Un biet bufon, un cabotin flecar
Venit din Europa: un măgar,
De care regele s-a ataşat încât,
Punându-i o medalie de gât,
Fiindcă îl amuzase zi de zi
Cu numere de stand up - comedy, 
L-a avansat printr-un decret regal
Şi la numit Măgarul Personal.

Aşa e când te paşte ghinionul
La scurtă vreme a murit bufonul
Şi postul a rămas neocupat.
Deci regele atunci a desemnat
Un Mare Juriu cu mandatul clar
Să promoveze pe un alt măgar.
Zis şi făcut, dar cum s-a întâmplat
Că nimeni dintre ei n-a observat
Când finalist după regulament
A devenit un linx impertinent.
Iar leul s-a-nfuriat cumplit:
-Ce v-am cerut şi uite ce-a ieşit

Şi l-a admonestat pe candidat:
Să pleci de aici, ai fost eliminat
Voi anula concursul evident.
-Măria ta, aşteaptă un moment
Am să-ţi prezint un număr special
Pe care l-am gândit pentru trial.
Vrând să arăt în public tuturor
Că şi un linx poate avea umor.
Şi dintr-un salt s-a îndreptat spre leu
Aici nu voi mai comenta nici eu.
Nici juriul n-a putut să zică pâs
Văzând cum moare regele de... râs.

[Ion Lazăr da Coza]

Și eu care  credeam că leul moare de inflație...

da Coza

[Sofia Sincă]

Curat umor! Plin de sevă, de ingeniozitate și originalitate.

Felicitări!

Sofi

[Valeria Merca]

Ingenioasă fabulă. Are toate ingredientele necesare. :)

Am citit cu plăcere

(Vreau să arăt în public tuturor sau Voi arăta în public tuturor - cred că a vrut să se spună; e o structură pleonastică aici; poate schimbați acest vers)