Fabula omului

[Ionel Mony Constantin]

Cum se-ntâmplase a fi o zi ploioasă,
Sub un şopron, clădit pe lângă casă,
S-au adunat să şadă la taclale
Vorbind de om, mai multe animale.
-El pentru mine, a lătrat Grivei,
Rămâne primul dintre dumnezei
Îl voi sluji chiar de nu-mi dă vreun os
Şi am să-i fiu de-a pururi credincios.
-Aiurea, ripostă pisica: Miau!
Pe om il păcălesc aşa cum vreau.
Îi torc, m-alint de el, în casa lui
Eu dorm în perne şi mânânc doar pui.
-Îmi place zise calul, fiindcă şi-a
Lăsat o coamă mândră ca a mea.
-Hm, grohăi  godacul, mai din rât
Păi, omul e egalul meu şi-atât.
Morala
Măgarul a tăcut şi-a ascultat
Apoi cu-n ton ritos a declarat
-In viaţă, spuse acesta cu emfază,
Depinde cine te apreciază.

[Chris]

Mi-a plăcut mult :)))

[Ion Lazăr da Coza]

Linia de dialog („–”), e mai lungă decât cratima mică (liniuţa de unire, „-”), se obţine (când lucrezi pe Word și ai tastatura setată pe România standard) apăsând simultan tasta Ctrl şi tasta semnului minus! Linia de dialog nu se lipeşte de cuvântul pe care-l precede!     – 

Aprecieri și din partea mea!

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

Vă apreciez, domnule Mony!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mi-a plăcut fabula! Cu tâlc!

Semn de lectură,

[Nădejde Angelina]

Mi-a plăcut! Felicitări!

[Sofia Sincă]

Foarte frumos, foarte bine spus. Dar, domnule, chiar aşa? Nu suntem decât nişte godaci? Apropo! Se zice că, gustul cărnii de om este acelaşi cu al porcului deoarece ambii mănâncă aceeaşi mâncare.

Apreciere pentru fabulă!

Sofy