exerciţii de sinceritate – lumea ca un spital aglomerat

[Mihaela Popa]

ne-am eliberat de tiparele mici ca să încăpem cu toţii într-o cutie mai mare

de parcă fiecare am fi un tablou care şi-a pierdut ramele şi acum stăm lipiţi pe un spot publicitar

ne spălăm pe mâini

nu ştiu dacă lumea a devenit mai murdară sau numai ochelarii mei se împiedică de măşti

de oameni cu priviri vinovate atunci când trebuie să treacă pe lângă alţi oameni

distanţele ne-au apropiat mai mult de sufletul nostru şi fiecare se priveşte microscopic pe sine

mă urmăreşte

amintirea femeii care s-a aşezat lângă mine în pat de parcă m-ar fi ştiut de o viaţă

aveam perfuzie şi nu puteam să mă mişc

ea aproape că m-ar fi luat în braţe să uite durerea care îi chircea trupul

îi simţeam parfumul

şi un miros greu de detergent care m-a făcut să mă gândesc la groapa cu var

m-au vindecat de teamă apocalipsele spontane şi cele anunţate

cutremurul din ‘77

2000 - eclipsa totală de soare

plus alţi 20 de ani în sala de aştepare

de oamenii care nu-mi mai sunt

nu cred că mă voi vindeca vreodată

[Mihaela Popa]

Chris, mulţumesc frumos!

[Mihaela Popa]

Lisia, draga noastră, ştiu că e greu tare acum pentru tine, îmbrăţişări de suflet, mulţumesc!

[Chris]

mi-a placut mult exercitiul acesta, impresioneaza si ca marime fata de cum eram obisnuita la tine...

[Vasilisia Lazăr]

Excelent poem, Mihaela! Nu-mi rămâne decât să te felicit, să cuget și... să plâng în pătrățelul meu... de dor, de singurătate, de neputință, de durerea mea și-a tuturor.

[Mihaela Popa]

bucuroasă, ca de obicei, de analiza asupra textului meu, Sofi, mulţumesc mult de tot!

[Sofia Sincă]

Adevărul din contemporan, realitatea pe care o trăim. Deodată am devenit un tot. Globul suferă de aceeași boală, nici o diferență între seminții, o devălmășie.

Poemul găsește esențe în acest vid mental, minți paralizate de frica pandemică. Înspre amintire se aduc și alte dezastre, folosite spre dorința de a părăsi interiorizarea.

Cu multă pricepere, Mihaela Popa spune întotdeauna adevărul printr-o tehnică postmodernă personală.

Deosebită admirație,

Sofi