Eseul necunoașterii

[Marioara Visan]

 Cunosc necunoscutul în care necunoașterea nu are formă

 mă mulțumesc doar cu o petală din floarea vieții

 aștept să înflorească sufletul eternului hoinar

 sorb nectarul timpurilor de căință

 din cupa infinitului ce  reușesc să o ascund  de prădătorii lemurieni

 stiu să număr  literele din imensitatea poeziei omenirii

 doar să nu mă întrerupă vântul cunoașterii

 atunci tac ascult glasul  infinitului ce îmi vorbește printre ramurile ființei

 mă întorc  în punctul x de unde am început să mă nasc

 doresc să fiu  cel mai îndepărtat ocean de visare

 pe talazurile căruia corăbierii stelari să poarte mirul eternului frumos

  ascund durerea neființei în fiorul singurătății

 necunoașterea din sufletul țintuit în anii copilăriei sfâșiate 

 ține în lanțuri bucuria de a mă naște  iar

   cred în reversibilitatea existenței infinite

 stau pitită după clipa de suspin

 aștept ca poarta Dumnezeirii din noi să-mi deschidă alte orizonturi de cunoaștere

  sămânța universală a fericirii mă caută printre spinii dorului

  ies din ascunzișul erei durerii   cu chipul îmbrăcat în floarea căinței

 deschid larg brațele din care încep să zboare fluturii cuvântului

 Metafora  universală a existenței eliberează sufletul din clepsidra coconului de Lumină

 Acum mi-e bine înțeleg mai mult de etrenitatea ce s-a scurs

  dar mai puțin de cea care mă așteaptă încă.

 

 

 

 

 

 

 

[Marioara Visan]

Ion  am remarcat acum faptul ca am de trei ori ''din nou'' chiar daca m-am straduit sa nu fiu repetitiva. increcand sa scot in evidenta ciclitatea , perenitatea evolutiei, am gresit devenind iar o moara stricata ce repeta acelasi cuvant. Iti multumesc din suflet pentru incurajare. Voi rectifica. O zi cu pace in suflet iti doresc cu drag.

[Ion Lazăr da Coza]

mă întorc din nou în punctul x de unde am început să mă nasc

doresc să fiu  din nou cel mai îndepărtat ocean de visare

/.../

ține în lanțuri bucuria de a mă naște din nou iarăși

Ai folosit de trei ori din nou. Ți-am dat sugestii.

pucntul > punctul 

Eu văd progres. Repet sfatul - caută expresivitate!

EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. 

EXPRESIVITÁTE s. f. Calitatea, capacitatea de a fi expresiv; exprimare vie, clară, plastică.

da Coza

[Marioara Visan]

Multumesc frumos Gina pentru popas, asa e, literele poeziei astrale sant infinite. Imbratisez cu drag sufletul tau frumos.

[gina zaharia]

stiu să număr toate literele din imensitatea poeziei omenirii

doar să nu mă întrerupă vântul cunoașterii

Niciodată nu vom reuși să numărăm toate literele poeziei omenirii, ele se vor înmulți poate chiar aduse de vântul cunoașterii.

Mi-au plăcut și corăbierii stelari.

[Marioara Visan]

Valeria, ma stradui, sper sa si reusesc. Multumesc din suflet. Te imbratisez cu drag.

[Valeria Merca]

Deși se vede/ simte dorința de a construi metafore, e mult prea explicit textul tău, Mara! Multe cuvinte de legătură, multe genitive.  E de dorit, în poezie, să elimimăm tenta de poveste, să esențializăm conținutul.

Dar am citit cu plăcere

drag,

[Marioara Visan]

Multumesc doamna Sofy pentru critica eseului. Aveti dreptate , toata viata am fost marcata de aceste expresii cum le numiti, cunoastere, necunoastere, infinit si etern care in esenta pentru mine inseamna universalitate. Poate aceasta e si esenta care am dorit sa transceada din randurile eseului. Universalitatea sufletului. Va imbratisez cu drag.

[Sofia Sincă]

Multe cuvinte... multe metafore, multe expresii romantice, însă textul este bătut de sterilitate. Nu spuneți mai nimic. Pe o idee, bătucită și ea, repetați aceleași cuvinte, versuri singuratice fără liant între ele, expresii nonconformiste. Mie mi-a rămas doar cunoaștere, necunoaștere, infinit și etern. Expresii folosite în toate poeziile dvs.

Se cere esențializată ideea.

Sofy