Poet sub acoperire Din zori până
la ultima insomnie Scriu un poem
spre iarba verde de acasă De unde
n-am plecat niciodată de frica politicii
globale Că numai asta nu mă visam în
copilărie Poet global Pentru că şi la
mine-n sat numai ţăranii erau
cu gloaba Iar domnii cu mapa şi politica
Prea mult nu s-a schimbat nici azi
Însă mai bine era cu gloaba decât cu globalul
I-auzi colea amintire pe muzică şi text autentic
hai global global global
ai băgat lumea-n spital
Fără comentarii
despre viitor
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE