Cineva a inventat orașe albe,
zile colorate,
pe cărări negre...
și totul se învârtește
atât cât trebuie ca să rezistăm.
Dimineața ne amenință cu o moarte
a orelor, a minutelor, a gândurilor neterminate...
susținem pașii în toiagul de dor
cu care cutreierăm anii.
Restartează, Doamne, jocul,
cineva a furat startul
și nu pot recupera cursa
cu ochii legați de anotimpul
cu flori la ureche...
și tu, iubire, ai arma îndreptată la tâmplă,
nu știi că pot aluneca pe gheată?
Cu ochii deschiși, visul se șterge...
era din altă viață, când îți treceam
mereu prin gânduri...
Adaugă un comentariu
mulțumesc d-le da Coza, am refăcut
mulțumesc de asemenea celor care mai citesc textele mele...îmbrățișări!
Frumos!
Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... Cu excepția când se încheie un citat, sau se închide paranteza, după punctele de suspensie nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule.
Fără virgulă după moarte.
gheată?
Doamne între virgule.
O undă elegantă de nostalgie. Place.
da Coza
frumos!
De-am cunoaște regulile jocului... :) Am citit cu plăcere!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE