Am deschis poarta unui fir de lumină,
umbla debusolat,
hăituit de hâde umbre
chinuit de gânduri sumbre,
întristat,
îngenuncheat…
Secunda zilei îi oferea
printre crevase întunecate
un adăpost,
de vreme rea!
Am deschis poarta fluturilor,
drum către flori
şi-un mănunchi de culori…
S-au tot rotit,
dar s-au gândit printre zigzaguri
să mai rămână,
să mă-nsoţească,
să mă iubească
şi să mă-nveţe a rezista
în iarna rece.
Am deschis poarta…
Adaugă un comentariu
Îţi mulţumesc din inimă, dragă Gina!
Am deschis poarta fluturilor,
drum către flori
şi-un mănunchi de culori…
tablou de lumină
Mulţumesc tare mult, Ion Lazăr da Coza!
Semn de lectură.
da Coza
Mulţumiri din suflet, Mihaela Popa!
La mulţi ani!
Mulţumesc atre mult pentru generosul comentariu, pentru delicateţe, Sofia Sincă!
La mulţi ani!
Mulţumesc tare mult, Ana Cîmpeanu!
La mulţi ani!
Mulţumesc din inimă, Valeria !
La mulţi ani!
optimist, frumos!
Deschidere către lume. Singurătatea s-a deschis, alege, urmează firul fragil de lumină și bine face.
Un poem melancolic, apăsător, dar cu speranțe spre mai bine. Are ritmul lui dar și muzicalitate debordantă.
Mi-a plăcut,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE