Elegie fără anotimp

[Corneliu Neagu]

Se plimbă cărțile pe etajeră,

eu le privesc tăcut dintr-un ungher,

parcă ascult povești din altă eră,

învăluite-n falduri de mister.

.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,

pe-o margine de visuri te zăresc,

surâsul tău încearcă să mă cheme

dar zâmbetu-ți îmi pare nefiresc.

.

Aud și vântul care bate-afară

cu frunzele desprinse din copaci,

aduse la fereastră către seară

când te aștept să vii, să mă împaci.

.

Mâhnirea mă cuprinde dintr-odată,

refrenele din umbră contenesc,

mă-ncearcă o senzație ciudată,

pe etajeră cărțile vorbesc.

.

Îmi amintesc despre iubirea noastră,

rămasă-ntr-un trecut nedefinit,

privesc uimit afară prin fereastră,

parcă te văd la margini de zenit.

[petrut dan]

Ce să zic, un poem cum ne-ați obișnuit, îngrijit, ritm bun de la început până la sfârșit, idee clar exprimată poetic, frumos, like, cu stimă!

[C.Titi Nechita]

Frumoasă elegie dăruită timpului, aș spune! Toată  stima!

[Corneliu Neagu]

Prietene Mihai Katin, eu cred că și elegiile au o anumită legătură cu timpul...Ca urmare, am scris (poate se găsesc chiar și pe acest site) elegii autumnale, hibernale etc. Însă ceea ce cred a fi aspectul cel mai important ce trebuie luat în considerare este conținutul acestor elegii și  capacitatea lor de a transmite emoții cititorilor. Apoi, a spune că elegia este o stranie făptură....Dar faptul că v-ați oprit să citiți Elegia (mea) fără anotimp înseamnă foarte mult pentru mine. De aceea vă mulțumesc cu cele mai frumoase sentimente de colegialitate și sinceră prietenie!

[Corneliu Neagu]

Dragă prietenă Floare, mulțumiri alese din partea mea pentru frumoasele cuvinte de apreciere și pentru felicitări!

[Mihai Katin]

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,

pe-o margine de visuri te zăresc,

surâsul tău încearcă să mă cheme

dar zâmbetu-ți îmi pare nefiresc.   elegia  nu   are  un  anotimp  anume  ,ea este  in sine   o  stranie  faptura   ce   adunca sub  griul  sau   lunile  anului....